Mitropolitul Bartolomeu Anania: nume de cod „Apostol”
Evenimentul Zilei
Mirela Corlățan
11 Ianuarie 2010
CNSAS susţine că ÎPS Bartolomeu, mitropolitul Clujului, este informatorul „Apostol” din dosarul lui Antonie Plămădeală, fostul mitropolit al Ardealului.
ÎPS Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, apare ca agent cu numele de cod „Apostol” în dosarul de urmărire al fostului mitropolit al Ardealului Antonie Plămădeală. El a fost deconspirat de CNSAS pe 22 ianuarie 2008. Notele informative semnate de „Apostol” sunt prezentate, în premieră, de „Evenimentul zilei” împreună cu explicaţiile celui vizat.
Două delaţiuni, în două case conspirative
Informatorului „Apostol”, unul din cei 35 de turnători din dosarul de urmărire informativă al fostului mitropolit de la Sibiu, îi sunt atribuite două note, ambele datate în 1964. Prima a fost dată pe 17 august, la doar câteva zile după ieşirea din arest a lui Valeriu Anania, iar cealaltă - pe 9 octombrie.
Notele au fost date în două case conspirative diferite, „Dobrogea” şi „Spiridon”, fiind scrise la maşină, ca marea majoritate a celorlalte 101 note din dosar.
„Pe Plămădeală Leonida-Antonie l-am cunoscut prin anul 1949 când a venit la mine, în palatul patriarhal, rugându-mă să intervin la Firmilian, mitropolitul Olteniei, să-l primească în eparhia sa. Cu acel prilej, Plămădeală mi-a spus că are un mandat neexecutat”, a relatat „Apostol” securiştilor.
În 1949, anul la care face referire acesta, Antonie Plămădeală tocmai terminase Teologia şi, ca urmare a implicării sale în grevele studenţeşti anticomuniste, fusese condamnat la şapte ani de temniţă grea şi cinci ani de degradare civică. A fost prins abia în 1954 şi eliberat, printr-un decret de graţiere, în 1958.
Note informative după discuţiile cu o călugăriţă
„Am vorbit cu Firmilian şi acesta l-a primit ca monah la schitul Crasna, al cărui stareţ era Daniil Sandu Tudor. Acesta din urmă a fost arestat şi condamnat, iar la scurt timp a fost arestat şi Plămădeală. L-am revăzut câţiva ani mai târziu, după ce a ieşit din închisoare (...). Nu cunosc detalii despre trecutul său, în afară de faptul că a fost legionar şi ucenic al lui Arsenie Boca, sub influenţa căruia s-a şi făcut călugăr şi cu care mai târziu s-a certat”, a spus „Apostol”, care a devoalat şi ceea ce ar fi discutat Plămădeală cu călugăriţa Mihaela-Marieta Iordache, de la Mănăstirea Vladimireşti, despre patriarhul Iustinian Marina.
„Mihaela Iordache susţinea că un patriarh care face politică procomunistă şi care se aliază deci cu forţele anticreştine nu mai trebuie ascultat. Plămădeală se fixase pe teza că de îndată ce patriarhul are hirotonie valabilă şi este recunoscut de toate patriarhiile ortodoxe, el trebuie ascultat, indiferent de atitudinea lui politică”.
„Plămădeală mi-a zis că Scrima e mason”
Un alt personaj care apare in nota semnată „Apostol” este teologul Andrei Scrima, cu care ÎPS Bartolomeu Anania a lucrat la Patriarhie înainte ca primul să plece din România, iar al doilea să intre în puşcărie, în 1958, după cum arată mitropolitul Clujului în volumul său de „Memorii”, publicat anul trecut la Editura Polirom.
„Plămădeală mi-a spus, printre altele, că Scrima e mason. Aceasta era o confirmare a ceea ce eu însămi auzisem din gura lui Scrima”, relata „Apostol”.
În „nota biroului”, respectiv a maiorului securist Dumitru Bujeniţă, care a primit şi consemnat informarea lui „Apostol”, se spune că „agentul a fost eliberat recent din detenţie” şi că aprimit instrucţiuni să afle mai multe despre Plămădeală şi chiar să reia legătura cu el. „În raport cu aceasta, îl vom dirija cu sarcini concrete”, consemna maiorul Bujenţă în raportul său de urmărire operativă.
Actualul mitropolit al Clujului a ieşit din închisoarea de la Aiud în august 1964, în urma decretului de graţiere a deţinuţilor politici.
Aceleaşi informaţii, cu şi fără nume de cod
Informaţiile date de „Apostol” despre Plămădeală coincid aproape ad literam cu cele date de tânărul Valeriu Anania, sub semnătură, în cadrul unui interogatoriu în arest, pe 19 ianuarie 1959, ce a durat 12 ore şi jumătate, după cum a consemnat ofiţerul în procesul- verbal, şi care îl viza tot pe Plămădeală.
„Pe Plămădeală Leonida-Antonie l-am cunoscut în anul 1948 sau la începutul lui 1949, când el a venit la Patriarhie pentru a se prezenta mitropolitului Firmilian Marin ce se găsea în Bucureşti. Anterior acestei date cunoşteam din auzite numele unui Plămădeală, fost legionar, devenit călugăr sub influenţa mistică a lui Arsenie Boca. (...) În 1948-1949 eu ocupam funcţia de intendent al Palatului Patriarhal, iar cu Antonie Plămădeală m-a întâlnit întâmplător pe holul cel mare, unde se afla şi mitropolitul”, a spus Anania la interogatoriu, relatând şi o discuţie cu Plămădeală şi maica Mihaela Iordache, întocmai ca „Apostol” cinci ani mai târziu.
Anania, despre trei întâlniri cu Securitatea
Imediat după eliberarea din detenţia de la Aiud, în august 1964, Valeriu Anania a avut trei întâlniri cu Securitatea. O spune el însuşi în volumul de memorii, dar neagă, în acelaşi timp, că ar fi dat note informative.
După spusele sale, a insistat să scrie doar „declaraţii”. „Ofiţerul de legătură” al Securităţii care l-a interpelat pe Anania pe stradă este acelaşi cu cel care a consemnat cele două note semnate „Apostol” din dosarul „Călugărul” ce-l vizează pe Antonie Plămădeală: maiorul Dumitru Bujeniţă.
„Şi am dat cu ochii de el, într-adevăr, în Cişmigiu, în timp ce făceam o mică plimbare. M-a poftit pe o bancă şi a întreţinut o conversaţie foarte generală şi amiabilă. Dar, la sfârşit, nu am acceptat o întâlnire. M-a agăţat apoi pe la Podul Senatului şi m-a dat pe mâna altui individ care m-a condus oarecum misterios într-un apartament din aşa-zisul bloc turn. Am înţeles că era unul din apartamentele conspirative ale Securităţii. (...) A prins a mă iscodi despre unele probleme din Patriarhie şi mi-a cerut să scriu acasă pe hârtie ceea ce-i spusesem şi să i-o aduc la o întâlnire viitoare; puteam să-mi fixez şi un pseudonim. N-am avut tăria să urlu, m-am stăpânit, m-am ruşinat, i-am spus că nu devin informator. Insul mi-a pus o hârtie pe masă şi m-a poftit să scriu pe loc. Am început: «Declaraţie. Subsemnatul Ana nia Valeriu...”. A obiectat: nu «Declaraţie», ci «Notă informativă ». «Declaraţie», am zis eu. A cedat: nici «Declaraţie», nici «Notă informativă», ci... nici un titlu. Text direct şi fără semnătură. N-am vrut. Mi-am menţinut «Declaraţia» şi am iscălit în josul ei, cu dată. Mi-a dat drumul. A treia oară tot el (acum îmi amintesc că se recomandă Bujeniţă) şi încă unul, într-o curte de pe strada Academiei. Întrebări, răspunsuri, invitaţie la o «notă informativă». Am scris o «Declaraţie». (...) De atunci m-au lăsat în pace”.
Şicanat de Iustin, acceptat de Teoctist
După patru luni de la întâlnirile cu securiştii, Valeriu Anania a fost trimis în America cu scopul de a reorganiza ortodocşii români de peste Ocean, care erau divizaţi în două episcopii.
Valeriu Anania a refuzat să candideze pentru funcţia de episcop al Episcopiei de la Detroit, ce se subordona canonic Patriarhiei, promovându-l pe Victorin Ursache.
A rămas însă în Statele Unite alături de acesta, iar în 1971 s-a retras jumătate de an în Hawaii pentru a-şi definitiva câteva proiecte literare. În 1976 s-a întors în ţară pentru a participa la o reuniune cu foştii colegi de la Seminarul Teologic şi a fost împiedicat să se mai întoarcă în America, oficial printr-o decizie a Sfântului Sinod.
Patriarhul Iustinian a reuşit să-l ajute totuşi, oferindu-i postul de director al Institutului Biblic. Doar după patru ani a mai obţinut permisiunea de a se întoarce la Detroit pentru a-şi recupera lucrurile. După moartea lui Iustinian Marina, în 1977, Valeriu Anania a mai rămas la Patriarhie până în 1982, când, în urma unor neînţelegeri cu noul patriarh, PF Iustin Moisescu, s-a pensionat şi s-a retras la Mănăstirea Văratec.
În 1990 a devenit membru al Grupului de Reflecţie pentru Reînnoirea Bisericii, iar, pe fondul retragerii PF Teoctist la Sinaia, vicepreşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Gelu Voican Voiculescu, i-a propus între patru ochi - susţine în „Memorii” - să devină patriarh şi a refuzat.
În 1993 a fost ales arhiepiscop al Clujului, iar în 2006, după o divizare cu scandal a Mitropoliei Ardealului, al cărei promotor a fost, a devenit mitropolit.
După moartea PF Teoctist, s-a apropiat din nou de funcţia de patriarh, fiind contracandidatul în alegeri al mitropolitului Daniel al Moldovei. A pierdut.
Reeducat sau „reeducator” în detenţie
În dosarul lui Plămădeală se vorbeşte adesea despre Valeriu Anania, dat fiind faptul că lucra la Patriarhie şi era unul dintre apropiaţii patriarhului Iustinian Marina.
Informatorul „Dan”, de pildă, tot în august 1964, relatează o discuţie dintre Plămădeală şi călugărul Arsenie Papacioc. „Arsenie îi spunea lui Plămădeală că Anania Vartolomeu a fost numit «bestia de la Aiud» de ceilalţi deţinuţi pentru că era referent în şedinţele de reeducare şi că s-ar fi exprimat cât se poate de rău în privinţa credinţei şi deci e un trădător al credinţei. Antonie spune că Anania ar fi pus calitatea de a fi creştin cu aceea de a fi legionar, fapt care îl coboară pe Anania din nivelul de intelectual, căci aceste sfere nici nu se ating dar încă să se acopere”.
Deşi EVZ a încercat în nenumărate rânduri să-l contacteze pe părintele Arsenie Papacioc pentru a verifica veridicitatea informaţiilor din această notă, acesta a refuzat orice dialog prin intermediul maicilor de la Mănăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol, unde slujeşte.
O posibilă explicaţie s-a dedus chiar din scurta discuţie cu mitropolitul Clujului: părintele Arsenie Papacioc este duhovnicul ÎPS Bartolomeu.
„Nimeni nu părea constrâns”
Anania recunoaşte în „Memorii” că s-a trecut pe o listă a reeducării, fiind însă obligat şi neabdicând de la credinţa creştină. „Într-o bună zi, pe uşa clubului (de reeducare - n.r.) a apărut o listă cu numele a vreo zececinsprezece inşi care aderaseră la reeducare. A doua zi, lista s-a lungit cu încă cinci-şase; a treia zi, cu vreo zece… Nimeni nu părea constrâns, forţat în vreun fel: de cum se hotăra, fiecare se ducea la listă şi îşi scria numele. Rezistenţii de până ieri se agitau prin curte, în consultări de câte doi-trei şi se grăbeau spre uşa clubului, voind parcă să scape de vina de a fi printre ultimii. Când lista s-a umplut mai mult de jumătate, mi-am pus şi eu numele pe ea”, relatează Valeriu Anania finalul reeducării de la Aiud, căreia, după spusele lui, nu i-ar fi rezistat decât 17 persoane.
Alte mărturii însă vorbesc despre 56 de deţinuţi. Procesul a fost orchestrat de comandantul închisorii, colonelul Gheorghe Crăciun, pe care Valeriu Anania îl cunoştea din 1946, din timpul grevei studenţeşti al cărei lider fusese. Gheorghe Crăciun era pe atunci şeful Chesturii din Cluj.
Mitropolitul Clujului, supranumit „Leul Ardealului”, neagă faptul că ar fi autorul celor două note informative şi ameninţă cu judecata lumească
Cea de-a doua notă informativă semnată „Apostol”, deşi provine tot din dosarul de urmărire al lui Plămădeală, intitulat „Călugărul”, nu se referă la acesta, ci la o întâlnire cu mai multe măicuţe, cu care a discutat despre Radu Gyr, fost comandant legionar supranumit „poetul închisorilor”.
Acesta a făcut 16 ani de puşcărie sub comunişti, fiind eliberat de la Aiud în 1964, ca şi Valeriu Anania.
„Radu Gyr a făcut abjurarea legionarismului din convingere, nesilit de nimeni (...) şi-a citit declaraţia de la Aiud în faţa a 12 grade şi funcţii legionare. (...) După ştiinţa mea, în Aiud numai 17 persoane nu au acceptat reeducarea şi au refuzat să facă vreo declaraţie de desolidarizare şi că aceştia înşişi sunt oameni de o foarte dubioasă calitate intelectuală şi morală. În ceea ce mă priveşte, am rămas credincios religiei, deşi acum sunt civil, dar nu mai am în mine nici o reminiscenţă legionară”, a spus „Apostol”.
„Comandantul ne-a recomandat să reflectăm”
Nota ofiţerului, acelaşi Bujeniţă, spune că „agentul a furnizat nota ca urmare a instructajului dat de a ne informa despre persoanele care îl vizitează”. Şi aceste informaţii ale lui „Apostol” coincid cu spusele lui Valeriu Anania, de data aceasta din „Memorii”.
„Într-o zi a apărut în secţie colonelul Gheorghe Crăciun, comandantul închisorii. Îl revedeam după 16 ani; se îngrăşase, chipul îi era mai aspru. A dat cuiva o hârtie să o citească cu glas tare. Era o scrisoare a lui Radu Gyr (despre care se auzise prin puşcărie), în sensul că renunţă la tot trecutul lui politic şi se desolidarizează de orice apartenenţă la Mişcarea Legionară. Crăciun a poruncit apoi să mi se dea mie hârtia şi m-a invitat să spun dacă recunosc semnătura originală a lui Gyr. Am recunoscut-o. Comandantul ne-a recomandat să reflectăm. (…) La câteva săptămâni am fost chemat în cabinetul comandantului. N-a pomenit o vorbă despre faptul că ne-am fi văzut cândva. Vorbea domol despre procesul de reeducare al întregii puşcării şi, în final, mi-a strecurat ideea de a da eu semnalul în secţia a XI-a, cea atât de îndărătnică. I-am mărturisit sincer că eu nu mă mai consider de mult legionar şi că a da o declaraţie în acest sens nu ar constitui pentru mine nici o dificultate. Aş fi preferat s-o dau însă în stare de libertate”.
Mitropolitul s-a retras în ultima vreme
Dacă existenţa interogatoriului din închisoare o recunoaşte, arătând, dimpotrivă, că în detenţie a fost obligat de nenumărate ori să dea informaţii despre diverse persoane, ÎPS Bartolomeu Anania neagă însă cu vehemenţă că ar fi dat vreodată note informative semnate „Apostol” sau cu un alt nume de cod.
„Am conştiinţa curată şi, cât oi fi eu de popă, de mitropolit, o să ajung în justiţie cu cine spune altceva despre mine”, a declarat telefonic mitropolitul Clujului, în timpul verii, pe când se afla în concediu la Mănăstirea Piatra Fântânele, din Bistriţa-Năsăud, unde a primit prin email cele două note informative semnate „Apostol”, precum şi pe cea care se referea la rolul său în reeducarea de la Aiud.
După ce a citit documentele din arhiva CNSAS, s-a rezumat la exclamaţia: „Sunt tâmpenii!”. Recent, mitropolitul a fost rugat din nou să accepte o discuţie pe tema documentelor de la Securitate, dar, prin intermediul purtătorului de cuvânt al Arhiepiscopiei, a refuzat.
Acesta din urmă a motivat refuzul prin dorinţa mitropolitului, în ultima vreme, de a fi mai retras. Şi, într-adevăr, acest lucru s-a confirmat în campania electorală, prima din ultimii ani în care nu a avut nici o poziţie publică.
"Sunt tâmpenii! (...) Am conştiinţa curată şi, cât oi fi eu de popă, de mitropolit, o să ajung în justiţie cu cine spune altceva despre mine."
ÎPS Bartolomeu Anania, despre notele informative semnate „Apostol” pe care „Evenimentul zilei” i le-a prezentat
Plămădeală, gelos pe Anania
„Călugărul” şi „Apostolul”, aşa cum apar Antonie Plămădeală şi Valeriu Anania în documentele Securităţii, au fost departe de a avea vreodată o bună relaţie de comunicare, deşi amândoi au fost apropiaţi ai patriarhului Iustinian. Plămădeală nu agrea însă influenţa pe care o exercita Anania pe lângă patriarh, iar Anania l-a acuzat mereu pe Plămădeală de servilism. Relaţia proastă dintre cei doi transpare chiar din dosarul de Securitate.
Informatorul „Dan”, într-o notă din 1965, consemnează vorbele fostului mitropolit al Ardealului la adresa lui Anania.
„Sursa a discutat cu Antonie Plămădeală pe 25 oct. 1965 şi a aflat că el este foarte mâhnit, aproape gelos, pe plecarea lui Anania în America. Ştie precis că aceasta îi va aduce lui Anania situaţia de episcop. Regretă că el a suferit mai mult decât Anania, fiind scos din monahism şi nu are la activul lui faptele lui Anania”, spunea „Dan”.
Ironia a făcut ca Anania să nu dorească să ajungă episcop în America, intrând în rândul ierarhilor abia în 1993. Plămădeală, în schimb, şi-a văzut visul împlinit mai devreme decât se aştepta: în 1970 a devenit vicar patriarhal, iar în 1982 mitropolit al Ardealului.
În „Memorii”, Anania nu se fereşte să-şi descrie şi el sentimentele faţă de Plămădeală, relatând, de pildă, vizita pe care acesta a făcut-o în 1976 la Detroit, în calitate de episcop vicar patriarhal, şi care s-ar fi soldat cu o notă informativă prin care Plămădeală îl denunţa ca agent FBI. „(...) profesorul Dumitru Dogaru, fost preşedinte al Departamentului Cultelor, m-a informat confidenţial că Antonie Plămădeală, revenit în Bucureşti după vizita din 1976, depusese o notă prin care informa că Anania, la Detroit... lucra cu FBI-ul”, persifla Anania.
Un alt moment ilustrat cu privire la Antonie este moartea patriarhului Iustinian, în 1977. „Am avut câteva ieşiri nervoase, mai ales văzându-l pe Antonie angajat cu trup şi suflet să vegheze la respectarea tuturor ordinelor care năvăleau năprasnic prin telefon sau curieri grăbiţi”.
De asemenea, Anania îl ironizează pe Plămădeală pentru faptul că în 1990, sub presiunea Grupului de Reînnoire a Bisericii, i-a cerut să-i găsească un loc la Sihăstria pentru a se retrage, însă s-a răzgândit, ca toţi ceilalţi ierarhi cunoscuţi pentru buna colaborare cu vechiul regim.
ÎPS Antonie a rămas mitropolit până la moarte, în 2005, iar din 1993 i-a fost, administrativ, superior direct lui Anania, arhiepiscop de Cluj, fiind obligaţi nu doar să se întâlnească la şedinţe, ci şi să concelebreze slujbe religioase.
Plămădeală: I-am iertat
Dacă Plămădeală l-a turnat el însuşi pe Anania, aşa cum acesta din urmă sugerează în Memorii, nu s-a demonstrat încă, aşa cum nu se poate şti dacă Plămădeală a aflat vreodată că Securitatea i-a cerut lui Anania informaţii despre el. Cert este doar faptul că în testamentul său, structurat în 20 de puncte, vorbeşte despre iertare.
„Rog pe toţi cei care socotesc că le-am greşit să mă ierte. Eu i-am iertat pe toţi”, a scris Plămădeală la punctul 14. Fraţii săi, Mihai şi Alexie, s-au străduit să-i respecte toate dorinţele şi tocmai de aceea, spun, au refuzat să dea în vileag vreun informator din dosarul fratelui.
„Din punctul de vedere al familiei, cei mai mulţi informatori sunt nişte victime colaterale. S-au aflat sub o presiune permanentă şi ar fi trebuit să fie foarte puternici ca să reziste”, spune Mihai Plămădeală, executorul testamentar al fostului mitropolit.
Deconspirarea, provocată de Dinescu
Decizia Colegiului CNSAS de deconspirare a informatorului „Apostol” a fost generată, indirect, de o declaraţie şocantă pe care Mircea Dinescu, membru al Colegiului, a făcut-o în 2007 referitor la Antonie Plămădeală.
Plămădeală i-a cerut lui Ceauşescu grad de general
După moartea PF Teoctist şi în plină dosariadă a ierarhilor BOR, Dinescu a afirmat că există un document ce arată că Plămădeală i-ar fi cerut lui Ceauşescu să-l ridice la gradul de general de Securitate. Considerând-o o calomnie, fraţii fostului mitropolit au cerut CNSAS toate documentele despre ÎPS Antonie şi li s-au dat câteva volume reprezentând dosarul de urmărire şi pe cel penal.
Ulterior, au cerut să li se spună cine sunt cei 35 de informatori din documente, dar până acum n-au fost deconspiraţi nici un sfert. Printre ei se află însă „Apostol”, al cărui nume doar ei, potrivit legii, au dreptul să-l facă public, fiind o deconspirare la cererea petentului.
Cercetarea mitropolitului, o misiune imposibilă
CNSAS ar fi urmat să folosească deconspirarea la verificarea ÎPS Bartolomeu, ca ierarh BOR. În dosariada preoţilor, rândul mitropolitului de la Cluj urma să vină chiar în iarna lui 2007, după ce fuseseră verificaţi şi deconspiraţi alţi colegi de-ai săi din Sinod, precum mitropolitul Nicolae al Banatului sau arhiepiscopul Pimen al Sucevei.
„Nu contează că cele două note nu sunt olografe. Chiar dacă nu ar fi existat deloc, important ar fi fost doar dacă informaţia a fost dată sau nu, căci au fost informatori, ca în dosarul Goma, de pildă, care ofereau informaţiile prin telefon. Aparent, e un grad de vinovăţie mai mic, însă de fapt e vorba doar de dificultatea noastră de a stabili identitatea informatorului”, explică un specialist de la CNSAS.
Iar cât priveşte deconspirarea la cerere, în cazul mitropolitului de la Cluj, ar fi avut un rol esenţial, spune acelaşi intervievat: „Atunci când nu ai o reţea de informatori, de la asta se pleacă. Aşa am procedat în cazul lui Eugen Uricaru (n.r. - fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor ce a rămas cu patalamaua de colaborator prin decizie definitivă a justiţiei), de exemplu, care s-a dovedit un informator foarte productiv, deşi nu există nici o notă scrisă de el în arhivă”.
Anania „Leul Ardealului”, o poreclă dată de o măicuţă
Cea care a inventat supranumele de „Leul Ardealului” pentru ÎPS Bartolomeu Anania este maica stareţă de la Mănăstirea Râmeţ. Mitropolitul a arătat de ce nu e încântat de el.
„Leul deşi este rege al animalelor are parte de cea mai nenorocită moarte, că ele neavând duşman natural, nu-l mănâncă nimeni şi moare numai de bătrâneţe. Şi cum moare el la bătrâneţe? Îi cad dinţii şi nu se mai poate hrăni, nu mai poate vâna, nici măcar să mănânce din ce vânează altul şi atunci moare ca un bicisnic, mâncat de furnici şi de muşte. Asta-i leul. Sper că nu-mi doriţi aşa ceva”, a precizat Anania.
Deconspirările, blocate de PSD, încetinite de Daniel
Pe 31 ianuarie 2007, la doar nouă zile după deconspirarea la cerere a lui „Apostol”, legea de funcţionare a CNSAS a fost declarată neconstituţională şi a aruncat în degringoladă instituţia până la adoptarea unei noi legi.
Numai că noua lege, graţie unei iniţiative a PSD, nu mai permite verificarea clericilor decât la cererea reprezentantului cultului religios. Cum ÎPS Bartolomeu este mitropolit, teoretic, verificarea sa ar putea fi cerută doar de patriarh. PF Daniel nu s-a pronunţat însă niciodată pentru primenirea Sfântului Sinod şi nici măcar în cazul mitropolitului Nicolae, cel mai notoriu, nu a luat o poziţie.
Aşadar, cel puţin în calitate de ierarh, Anania nu poate fi verificat. O alternativă pentru ierarhi la deconspirările CNSAS a oferit însă chiar el, în 2007, înaintea alegerilor de patriarh: colaborarea trecută în CV.
„În ziua alegerilor, după ce se fac propunerile, candidaţii nominalizaţi care acceptă candidatura vor prezenta un CV, în care cred că ar putea fi introdusă şi această menţiune privind relaţia cu Securitatea”, declara Anania, precizând că el însuşi nu a colaborat cu serviciile secrete „nici în detenţie, nici în libertate; nici în ţară, nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu numele propriu”.
Evenimentul Zilei
Mirela Corlățan
11 Ianuarie 2010
CNSAS susţine că ÎPS Bartolomeu, mitropolitul Clujului, este informatorul „Apostol” din dosarul lui Antonie Plămădeală, fostul mitropolit al Ardealului.
Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, refuza sa mai vorbeasca despre relația sa cu Securitatea
ÎPS Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, apare ca agent cu numele de cod „Apostol” în dosarul de urmărire al fostului mitropolit al Ardealului Antonie Plămădeală. El a fost deconspirat de CNSAS pe 22 ianuarie 2008. Notele informative semnate de „Apostol” sunt prezentate, în premieră, de „Evenimentul zilei” împreună cu explicaţiile celui vizat.
Două delaţiuni, în două case conspirative
Informatorului „Apostol”, unul din cei 35 de turnători din dosarul de urmărire informativă al fostului mitropolit de la Sibiu, îi sunt atribuite două note, ambele datate în 1964. Prima a fost dată pe 17 august, la doar câteva zile după ieşirea din arest a lui Valeriu Anania, iar cealaltă - pe 9 octombrie.
Notele au fost date în două case conspirative diferite, „Dobrogea” şi „Spiridon”, fiind scrise la maşină, ca marea majoritate a celorlalte 101 note din dosar.
„Pe Plămădeală Leonida-Antonie l-am cunoscut prin anul 1949 când a venit la mine, în palatul patriarhal, rugându-mă să intervin la Firmilian, mitropolitul Olteniei, să-l primească în eparhia sa. Cu acel prilej, Plămădeală mi-a spus că are un mandat neexecutat”, a relatat „Apostol” securiştilor.
În 1949, anul la care face referire acesta, Antonie Plămădeală tocmai terminase Teologia şi, ca urmare a implicării sale în grevele studenţeşti anticomuniste, fusese condamnat la şapte ani de temniţă grea şi cinci ani de degradare civică. A fost prins abia în 1954 şi eliberat, printr-un decret de graţiere, în 1958.
Note informative după discuţiile cu o călugăriţă
„Am vorbit cu Firmilian şi acesta l-a primit ca monah la schitul Crasna, al cărui stareţ era Daniil Sandu Tudor. Acesta din urmă a fost arestat şi condamnat, iar la scurt timp a fost arestat şi Plămădeală. L-am revăzut câţiva ani mai târziu, după ce a ieşit din închisoare (...). Nu cunosc detalii despre trecutul său, în afară de faptul că a fost legionar şi ucenic al lui Arsenie Boca, sub influenţa căruia s-a şi făcut călugăr şi cu care mai târziu s-a certat”, a spus „Apostol”, care a devoalat şi ceea ce ar fi discutat Plămădeală cu călugăriţa Mihaela-Marieta Iordache, de la Mănăstirea Vladimireşti, despre patriarhul Iustinian Marina.
„Mihaela Iordache susţinea că un patriarh care face politică procomunistă şi care se aliază deci cu forţele anticreştine nu mai trebuie ascultat. Plămădeală se fixase pe teza că de îndată ce patriarhul are hirotonie valabilă şi este recunoscut de toate patriarhiile ortodoxe, el trebuie ascultat, indiferent de atitudinea lui politică”.
„Plămădeală mi-a zis că Scrima e mason”
Un alt personaj care apare in nota semnată „Apostol” este teologul Andrei Scrima, cu care ÎPS Bartolomeu Anania a lucrat la Patriarhie înainte ca primul să plece din România, iar al doilea să intre în puşcărie, în 1958, după cum arată mitropolitul Clujului în volumul său de „Memorii”, publicat anul trecut la Editura Polirom.
„Plămădeală mi-a spus, printre altele, că Scrima e mason. Aceasta era o confirmare a ceea ce eu însămi auzisem din gura lui Scrima”, relata „Apostol”.
În „nota biroului”, respectiv a maiorului securist Dumitru Bujeniţă, care a primit şi consemnat informarea lui „Apostol”, se spune că „agentul a fost eliberat recent din detenţie” şi că aprimit instrucţiuni să afle mai multe despre Plămădeală şi chiar să reia legătura cu el. „În raport cu aceasta, îl vom dirija cu sarcini concrete”, consemna maiorul Bujenţă în raportul său de urmărire operativă.
Actualul mitropolit al Clujului a ieşit din închisoarea de la Aiud în august 1964, în urma decretului de graţiere a deţinuţilor politici.
Aceleaşi informaţii, cu şi fără nume de cod
Informaţiile date de „Apostol” despre Plămădeală coincid aproape ad literam cu cele date de tânărul Valeriu Anania, sub semnătură, în cadrul unui interogatoriu în arest, pe 19 ianuarie 1959, ce a durat 12 ore şi jumătate, după cum a consemnat ofiţerul în procesul- verbal, şi care îl viza tot pe Plămădeală.
„Pe Plămădeală Leonida-Antonie l-am cunoscut în anul 1948 sau la începutul lui 1949, când el a venit la Patriarhie pentru a se prezenta mitropolitului Firmilian Marin ce se găsea în Bucureşti. Anterior acestei date cunoşteam din auzite numele unui Plămădeală, fost legionar, devenit călugăr sub influenţa mistică a lui Arsenie Boca. (...) În 1948-1949 eu ocupam funcţia de intendent al Palatului Patriarhal, iar cu Antonie Plămădeală m-a întâlnit întâmplător pe holul cel mare, unde se afla şi mitropolitul”, a spus Anania la interogatoriu, relatând şi o discuţie cu Plămădeală şi maica Mihaela Iordache, întocmai ca „Apostol” cinci ani mai târziu.
„MEMORII” CU OMISIUNI
Anania, despre trei întâlniri cu Securitatea
Imediat după eliberarea din detenţia de la Aiud, în august 1964, Valeriu Anania a avut trei întâlniri cu Securitatea. O spune el însuşi în volumul de memorii, dar neagă, în acelaşi timp, că ar fi dat note informative.
După spusele sale, a insistat să scrie doar „declaraţii”. „Ofiţerul de legătură” al Securităţii care l-a interpelat pe Anania pe stradă este acelaşi cu cel care a consemnat cele două note semnate „Apostol” din dosarul „Călugărul” ce-l vizează pe Antonie Plămădeală: maiorul Dumitru Bujeniţă.
„Şi am dat cu ochii de el, într-adevăr, în Cişmigiu, în timp ce făceam o mică plimbare. M-a poftit pe o bancă şi a întreţinut o conversaţie foarte generală şi amiabilă. Dar, la sfârşit, nu am acceptat o întâlnire. M-a agăţat apoi pe la Podul Senatului şi m-a dat pe mâna altui individ care m-a condus oarecum misterios într-un apartament din aşa-zisul bloc turn. Am înţeles că era unul din apartamentele conspirative ale Securităţii. (...) A prins a mă iscodi despre unele probleme din Patriarhie şi mi-a cerut să scriu acasă pe hârtie ceea ce-i spusesem şi să i-o aduc la o întâlnire viitoare; puteam să-mi fixez şi un pseudonim. N-am avut tăria să urlu, m-am stăpânit, m-am ruşinat, i-am spus că nu devin informator. Insul mi-a pus o hârtie pe masă şi m-a poftit să scriu pe loc. Am început: «Declaraţie. Subsemnatul Ana nia Valeriu...”. A obiectat: nu «Declaraţie», ci «Notă informativă ». «Declaraţie», am zis eu. A cedat: nici «Declaraţie», nici «Notă informativă», ci... nici un titlu. Text direct şi fără semnătură. N-am vrut. Mi-am menţinut «Declaraţia» şi am iscălit în josul ei, cu dată. Mi-a dat drumul. A treia oară tot el (acum îmi amintesc că se recomandă Bujeniţă) şi încă unul, într-o curte de pe strada Academiei. Întrebări, răspunsuri, invitaţie la o «notă informativă». Am scris o «Declaraţie». (...) De atunci m-au lăsat în pace”.
Şicanat de Iustin, acceptat de Teoctist
După patru luni de la întâlnirile cu securiştii, Valeriu Anania a fost trimis în America cu scopul de a reorganiza ortodocşii români de peste Ocean, care erau divizaţi în două episcopii.
Valeriu Anania a refuzat să candideze pentru funcţia de episcop al Episcopiei de la Detroit, ce se subordona canonic Patriarhiei, promovându-l pe Victorin Ursache.
A rămas însă în Statele Unite alături de acesta, iar în 1971 s-a retras jumătate de an în Hawaii pentru a-şi definitiva câteva proiecte literare. În 1976 s-a întors în ţară pentru a participa la o reuniune cu foştii colegi de la Seminarul Teologic şi a fost împiedicat să se mai întoarcă în America, oficial printr-o decizie a Sfântului Sinod.
Patriarhul Iustinian a reuşit să-l ajute totuşi, oferindu-i postul de director al Institutului Biblic. Doar după patru ani a mai obţinut permisiunea de a se întoarce la Detroit pentru a-şi recupera lucrurile. După moartea lui Iustinian Marina, în 1977, Valeriu Anania a mai rămas la Patriarhie până în 1982, când, în urma unor neînţelegeri cu noul patriarh, PF Iustin Moisescu, s-a pensionat şi s-a retras la Mănăstirea Văratec.
În 1990 a devenit membru al Grupului de Reflecţie pentru Reînnoirea Bisericii, iar, pe fondul retragerii PF Teoctist la Sinaia, vicepreşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Gelu Voican Voiculescu, i-a propus între patru ochi - susţine în „Memorii” - să devină patriarh şi a refuzat.
În 1993 a fost ales arhiepiscop al Clujului, iar în 2006, după o divizare cu scandal a Mitropoliei Ardealului, al cărei promotor a fost, a devenit mitropolit.
După moartea PF Teoctist, s-a apropiat din nou de funcţia de patriarh, fiind contracandidatul în alegeri al mitropolitului Daniel al Moldovei. A pierdut.
CĂLĂTORIE. Antonie Plămădeală, victima informatorului „Apostol”, împreună cu fostul Patriarh Teoctist pe Marea Egee, în 1995, în drum spre insula Patmos
„BESTIA DE LA AIUD”
Reeducat sau „reeducator” în detenţie
În dosarul lui Plămădeală se vorbeşte adesea despre Valeriu Anania, dat fiind faptul că lucra la Patriarhie şi era unul dintre apropiaţii patriarhului Iustinian Marina.
Informatorul „Dan”, de pildă, tot în august 1964, relatează o discuţie dintre Plămădeală şi călugărul Arsenie Papacioc. „Arsenie îi spunea lui Plămădeală că Anania Vartolomeu a fost numit «bestia de la Aiud» de ceilalţi deţinuţi pentru că era referent în şedinţele de reeducare şi că s-ar fi exprimat cât se poate de rău în privinţa credinţei şi deci e un trădător al credinţei. Antonie spune că Anania ar fi pus calitatea de a fi creştin cu aceea de a fi legionar, fapt care îl coboară pe Anania din nivelul de intelectual, căci aceste sfere nici nu se ating dar încă să se acopere”.
Deşi EVZ a încercat în nenumărate rânduri să-l contacteze pe părintele Arsenie Papacioc pentru a verifica veridicitatea informaţiilor din această notă, acesta a refuzat orice dialog prin intermediul maicilor de la Mănăstirea „Sfânta Maria” din Techirghiol, unde slujeşte.
O posibilă explicaţie s-a dedus chiar din scurta discuţie cu mitropolitul Clujului: părintele Arsenie Papacioc este duhovnicul ÎPS Bartolomeu.
„Nimeni nu părea constrâns”
Anania recunoaşte în „Memorii” că s-a trecut pe o listă a reeducării, fiind însă obligat şi neabdicând de la credinţa creştină. „Într-o bună zi, pe uşa clubului (de reeducare - n.r.) a apărut o listă cu numele a vreo zececinsprezece inşi care aderaseră la reeducare. A doua zi, lista s-a lungit cu încă cinci-şase; a treia zi, cu vreo zece… Nimeni nu părea constrâns, forţat în vreun fel: de cum se hotăra, fiecare se ducea la listă şi îşi scria numele. Rezistenţii de până ieri se agitau prin curte, în consultări de câte doi-trei şi se grăbeau spre uşa clubului, voind parcă să scape de vina de a fi printre ultimii. Când lista s-a umplut mai mult de jumătate, mi-am pus şi eu numele pe ea”, relatează Valeriu Anania finalul reeducării de la Aiud, căreia, după spusele lui, nu i-ar fi rezistat decât 17 persoane.
Alte mărturii însă vorbesc despre 56 de deţinuţi. Procesul a fost orchestrat de comandantul închisorii, colonelul Gheorghe Crăciun, pe care Valeriu Anania îl cunoştea din 1946, din timpul grevei studenţeşti al cărei lider fusese. Gheorghe Crăciun era pe atunci şeful Chesturii din Cluj.
„TÂMPENII”
Mitropolitul Clujului, supranumit „Leul Ardealului”, neagă faptul că ar fi autorul celor două note informative şi ameninţă cu judecata lumească
Cea de-a doua notă informativă semnată „Apostol”, deşi provine tot din dosarul de urmărire al lui Plămădeală, intitulat „Călugărul”, nu se referă la acesta, ci la o întâlnire cu mai multe măicuţe, cu care a discutat despre Radu Gyr, fost comandant legionar supranumit „poetul închisorilor”.
Acesta a făcut 16 ani de puşcărie sub comunişti, fiind eliberat de la Aiud în 1964, ca şi Valeriu Anania.
„Radu Gyr a făcut abjurarea legionarismului din convingere, nesilit de nimeni (...) şi-a citit declaraţia de la Aiud în faţa a 12 grade şi funcţii legionare. (...) După ştiinţa mea, în Aiud numai 17 persoane nu au acceptat reeducarea şi au refuzat să facă vreo declaraţie de desolidarizare şi că aceştia înşişi sunt oameni de o foarte dubioasă calitate intelectuală şi morală. În ceea ce mă priveşte, am rămas credincios religiei, deşi acum sunt civil, dar nu mai am în mine nici o reminiscenţă legionară”, a spus „Apostol”.
„Comandantul ne-a recomandat să reflectăm”
Nota ofiţerului, acelaşi Bujeniţă, spune că „agentul a furnizat nota ca urmare a instructajului dat de a ne informa despre persoanele care îl vizitează”. Şi aceste informaţii ale lui „Apostol” coincid cu spusele lui Valeriu Anania, de data aceasta din „Memorii”.
„Într-o zi a apărut în secţie colonelul Gheorghe Crăciun, comandantul închisorii. Îl revedeam după 16 ani; se îngrăşase, chipul îi era mai aspru. A dat cuiva o hârtie să o citească cu glas tare. Era o scrisoare a lui Radu Gyr (despre care se auzise prin puşcărie), în sensul că renunţă la tot trecutul lui politic şi se desolidarizează de orice apartenenţă la Mişcarea Legionară. Crăciun a poruncit apoi să mi se dea mie hârtia şi m-a invitat să spun dacă recunosc semnătura originală a lui Gyr. Am recunoscut-o. Comandantul ne-a recomandat să reflectăm. (…) La câteva săptămâni am fost chemat în cabinetul comandantului. N-a pomenit o vorbă despre faptul că ne-am fi văzut cândva. Vorbea domol despre procesul de reeducare al întregii puşcării şi, în final, mi-a strecurat ideea de a da eu semnalul în secţia a XI-a, cea atât de îndărătnică. I-am mărturisit sincer că eu nu mă mai consider de mult legionar şi că a da o declaraţie în acest sens nu ar constitui pentru mine nici o dificultate. Aş fi preferat s-o dau însă în stare de libertate”.
Mitropolitul s-a retras în ultima vreme
Dacă existenţa interogatoriului din închisoare o recunoaşte, arătând, dimpotrivă, că în detenţie a fost obligat de nenumărate ori să dea informaţii despre diverse persoane, ÎPS Bartolomeu Anania neagă însă cu vehemenţă că ar fi dat vreodată note informative semnate „Apostol” sau cu un alt nume de cod.
„Am conştiinţa curată şi, cât oi fi eu de popă, de mitropolit, o să ajung în justiţie cu cine spune altceva despre mine”, a declarat telefonic mitropolitul Clujului, în timpul verii, pe când se afla în concediu la Mănăstirea Piatra Fântânele, din Bistriţa-Năsăud, unde a primit prin email cele două note informative semnate „Apostol”, precum şi pe cea care se referea la rolul său în reeducarea de la Aiud.
După ce a citit documentele din arhiva CNSAS, s-a rezumat la exclamaţia: „Sunt tâmpenii!”. Recent, mitropolitul a fost rugat din nou să accepte o discuţie pe tema documentelor de la Securitate, dar, prin intermediul purtătorului de cuvânt al Arhiepiscopiei, a refuzat.
Acesta din urmă a motivat refuzul prin dorinţa mitropolitului, în ultima vreme, de a fi mai retras. Şi, într-adevăr, acest lucru s-a confirmat în campania electorală, prima din ultimii ani în care nu a avut nici o poziţie publică.
NOTĂ INFORMATIVĂ. Ofiţerul de legătură al informatorului „Apostol” a fost maiorul Dumitru Bujeniţă
"Sunt tâmpenii! (...) Am conştiinţa curată şi, cât oi fi eu de popă, de mitropolit, o să ajung în justiţie cu cine spune altceva despre mine."
ÎPS Bartolomeu Anania, despre notele informative semnate „Apostol” pe care „Evenimentul zilei” i le-a prezentat
UNUL A DORIT, ALTUL A REFUZAT
Plămădeală, gelos pe Anania
„Călugărul” şi „Apostolul”, aşa cum apar Antonie Plămădeală şi Valeriu Anania în documentele Securităţii, au fost departe de a avea vreodată o bună relaţie de comunicare, deşi amândoi au fost apropiaţi ai patriarhului Iustinian. Plămădeală nu agrea însă influenţa pe care o exercita Anania pe lângă patriarh, iar Anania l-a acuzat mereu pe Plămădeală de servilism. Relaţia proastă dintre cei doi transpare chiar din dosarul de Securitate.
Informatorul „Dan”, într-o notă din 1965, consemnează vorbele fostului mitropolit al Ardealului la adresa lui Anania.
„Sursa a discutat cu Antonie Plămădeală pe 25 oct. 1965 şi a aflat că el este foarte mâhnit, aproape gelos, pe plecarea lui Anania în America. Ştie precis că aceasta îi va aduce lui Anania situaţia de episcop. Regretă că el a suferit mai mult decât Anania, fiind scos din monahism şi nu are la activul lui faptele lui Anania”, spunea „Dan”.
Ironia a făcut ca Anania să nu dorească să ajungă episcop în America, intrând în rândul ierarhilor abia în 1993. Plămădeală, în schimb, şi-a văzut visul împlinit mai devreme decât se aştepta: în 1970 a devenit vicar patriarhal, iar în 1982 mitropolit al Ardealului.
În „Memorii”, Anania nu se fereşte să-şi descrie şi el sentimentele faţă de Plămădeală, relatând, de pildă, vizita pe care acesta a făcut-o în 1976 la Detroit, în calitate de episcop vicar patriarhal, şi care s-ar fi soldat cu o notă informativă prin care Plămădeală îl denunţa ca agent FBI. „(...) profesorul Dumitru Dogaru, fost preşedinte al Departamentului Cultelor, m-a informat confidenţial că Antonie Plămădeală, revenit în Bucureşti după vizita din 1976, depusese o notă prin care informa că Anania, la Detroit... lucra cu FBI-ul”, persifla Anania.
Un alt moment ilustrat cu privire la Antonie este moartea patriarhului Iustinian, în 1977. „Am avut câteva ieşiri nervoase, mai ales văzându-l pe Antonie angajat cu trup şi suflet să vegheze la respectarea tuturor ordinelor care năvăleau năprasnic prin telefon sau curieri grăbiţi”.
De asemenea, Anania îl ironizează pe Plămădeală pentru faptul că în 1990, sub presiunea Grupului de Reînnoire a Bisericii, i-a cerut să-i găsească un loc la Sihăstria pentru a se retrage, însă s-a răzgândit, ca toţi ceilalţi ierarhi cunoscuţi pentru buna colaborare cu vechiul regim.
ÎPS Antonie a rămas mitropolit până la moarte, în 2005, iar din 1993 i-a fost, administrativ, superior direct lui Anania, arhiepiscop de Cluj, fiind obligaţi nu doar să se întâlnească la şedinţe, ci şi să concelebreze slujbe religioase.
Plămădeală: I-am iertat
Dacă Plămădeală l-a turnat el însuşi pe Anania, aşa cum acesta din urmă sugerează în Memorii, nu s-a demonstrat încă, aşa cum nu se poate şti dacă Plămădeală a aflat vreodată că Securitatea i-a cerut lui Anania informaţii despre el. Cert este doar faptul că în testamentul său, structurat în 20 de puncte, vorbeşte despre iertare.
„Rog pe toţi cei care socotesc că le-am greşit să mă ierte. Eu i-am iertat pe toţi”, a scris Plămădeală la punctul 14. Fraţii săi, Mihai şi Alexie, s-au străduit să-i respecte toate dorinţele şi tocmai de aceea, spun, au refuzat să dea în vileag vreun informator din dosarul fratelui.
„Din punctul de vedere al familiei, cei mai mulţi informatori sunt nişte victime colaterale. S-au aflat sub o presiune permanentă şi ar fi trebuit să fie foarte puternici ca să reziste”, spune Mihai Plămădeală, executorul testamentar al fostului mitropolit.
PRELAŢI. ÎPS Bartolomeu (stânga) şi ÎPS Antonie (centru), în 1997. În dreapta, actualul patriarh Daniel
DOSARIADA PREOŢILOR
Deconspirarea, provocată de Dinescu
Decizia Colegiului CNSAS de deconspirare a informatorului „Apostol” a fost generată, indirect, de o declaraţie şocantă pe care Mircea Dinescu, membru al Colegiului, a făcut-o în 2007 referitor la Antonie Plămădeală.
Plămădeală i-a cerut lui Ceauşescu grad de general
După moartea PF Teoctist şi în plină dosariadă a ierarhilor BOR, Dinescu a afirmat că există un document ce arată că Plămădeală i-ar fi cerut lui Ceauşescu să-l ridice la gradul de general de Securitate. Considerând-o o calomnie, fraţii fostului mitropolit au cerut CNSAS toate documentele despre ÎPS Antonie şi li s-au dat câteva volume reprezentând dosarul de urmărire şi pe cel penal.
Ulterior, au cerut să li se spună cine sunt cei 35 de informatori din documente, dar până acum n-au fost deconspiraţi nici un sfert. Printre ei se află însă „Apostol”, al cărui nume doar ei, potrivit legii, au dreptul să-l facă public, fiind o deconspirare la cererea petentului.
Cercetarea mitropolitului, o misiune imposibilă
CNSAS ar fi urmat să folosească deconspirarea la verificarea ÎPS Bartolomeu, ca ierarh BOR. În dosariada preoţilor, rândul mitropolitului de la Cluj urma să vină chiar în iarna lui 2007, după ce fuseseră verificaţi şi deconspiraţi alţi colegi de-ai săi din Sinod, precum mitropolitul Nicolae al Banatului sau arhiepiscopul Pimen al Sucevei.
„Nu contează că cele două note nu sunt olografe. Chiar dacă nu ar fi existat deloc, important ar fi fost doar dacă informaţia a fost dată sau nu, căci au fost informatori, ca în dosarul Goma, de pildă, care ofereau informaţiile prin telefon. Aparent, e un grad de vinovăţie mai mic, însă de fapt e vorba doar de dificultatea noastră de a stabili identitatea informatorului”, explică un specialist de la CNSAS.
Iar cât priveşte deconspirarea la cerere, în cazul mitropolitului de la Cluj, ar fi avut un rol esenţial, spune acelaşi intervievat: „Atunci când nu ai o reţea de informatori, de la asta se pleacă. Aşa am procedat în cazul lui Eugen Uricaru (n.r. - fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor ce a rămas cu patalamaua de colaborator prin decizie definitivă a justiţiei), de exemplu, care s-a dovedit un informator foarte productiv, deşi nu există nici o notă scrisă de el în arhivă”.
Anania „Leul Ardealului”, o poreclă dată de o măicuţă
Cea care a inventat supranumele de „Leul Ardealului” pentru ÎPS Bartolomeu Anania este maica stareţă de la Mănăstirea Râmeţ. Mitropolitul a arătat de ce nu e încântat de el.
„Leul deşi este rege al animalelor are parte de cea mai nenorocită moarte, că ele neavând duşman natural, nu-l mănâncă nimeni şi moare numai de bătrâneţe. Şi cum moare el la bătrâneţe? Îi cad dinţii şi nu se mai poate hrăni, nu mai poate vâna, nici măcar să mănânce din ce vânează altul şi atunci moare ca un bicisnic, mâncat de furnici şi de muşte. Asta-i leul. Sper că nu-mi doriţi aşa ceva”, a precizat Anania.
FĂRĂ PEDEAPSĂ
Deconspirările, blocate de PSD, încetinite de Daniel
Pe 31 ianuarie 2007, la doar nouă zile după deconspirarea la cerere a lui „Apostol”, legea de funcţionare a CNSAS a fost declarată neconstituţională şi a aruncat în degringoladă instituţia până la adoptarea unei noi legi.
Numai că noua lege, graţie unei iniţiative a PSD, nu mai permite verificarea clericilor decât la cererea reprezentantului cultului religios. Cum ÎPS Bartolomeu este mitropolit, teoretic, verificarea sa ar putea fi cerută doar de patriarh. PF Daniel nu s-a pronunţat însă niciodată pentru primenirea Sfântului Sinod şi nici măcar în cazul mitropolitului Nicolae, cel mai notoriu, nu a luat o poziţie.
Aşadar, cel puţin în calitate de ierarh, Anania nu poate fi verificat. O alternativă pentru ierarhi la deconspirările CNSAS a oferit însă chiar el, în 2007, înaintea alegerilor de patriarh: colaborarea trecută în CV.
„În ziua alegerilor, după ce se fac propunerile, candidaţii nominalizaţi care acceptă candidatura vor prezenta un CV, în care cred că ar putea fi introdusă şi această menţiune privind relaţia cu Securitatea”, declara Anania, precizând că el însuşi nu a colaborat cu serviciile secrete „nici în detenţie, nici în libertate; nici în ţară, nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu numele propriu”.
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése