CNSAS: Anania nu avea nevoie de angajament
Evenimentul Zilei
Mirela Corlățan
14 Ianuarie 2010
Mitropolitul Clujului, ÎPS Bartolomeu, poate fi declarat informator şi fără note olografe date Securităţii. Pentru declararea calităţii de colaborator al Securităţii, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) nu a fost şi nu este condiţionat în niciunul dintre cazuri de existenţa în dosar a angajamentului sau a unor note informative olografe.
Raportarea s-a făcut la legea în vigoare după care funcţionează CNSAS şi la cazuistica colaboratorilor cu patalama ai Securităţii.
Pretenţia
„Semnatarul articolului uită că pentru a demonstra calitatea de informator sub nume conspirativ trebuie să aducă probe concludente şi indubitabile (declaraţie olografă şi angajament de colaborare semnat) şi nu doar simple analogii literare şi alăturări de texte. Fără aceste probe, asupra demersului jurnalistic planează suspiciunea calomnierii şi denigrării, fapte incriminate, în instanţă, de Codul Penal, soluţie pe care o luăm în calcul, în cazul în care jurnalista nu îşi demonstrează limpede afirmaţiile, sau şi le retrage, după caz”.
Aşa sună ameninţarea pe care ÎPS Bartolomeu a transmis-o luni către EVZ, prin intermediul Biroului de Presă a Mitropoliei Clujului, ca o reacţie la articolul „Mitropolitul Bartolomeu Anania: nume de cod «Apostol»”, care viza deconspirarea CNSAS a informatorului „Apostol” din dosarul fostului mitropolit al Ardealului Antonie Plămădeală.
În respectivul articol, se explică mecanismul deconspirării şi condiţiile necesare pentru constatarea calităţii de colaborator al fostei Securităţi.
Nici Legea 197 din 1999 după care funcţiona CNSAS în ianuarie 2008, când mitropolitul a fost deconspirat drept informatorul „Apostol” din dosarul ÎPS Antonie Plămădeală, nici legea actuală nu menţionează angajamentul sau notele olografe atunci când definesc conceptul de colaborator al Securităţii.
„Regula, nu excepţia”
Definiţia colaboratorului din vechea lege este simplă: „Este colaborator al poliţiei politice comuniste, în sensul prezentei legi, persoana care a furnizat sau a înlesnit transmiterea de informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii operativi, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Aceeaşi definiţie a rămas şi în noua lege adoptată în 2008, aflată în vigoare.
Cu alte cuvinte, explică un jurist din CNSAS, nu doar informările olografe ale colaboratorilor au valoare juridică pentru declararea calităţii de colaborator, ci şi cele consemnate de ofiţerii de Securitate.
Acestea din urmă puteau fi de două tipuri: fie note informative în care ofiţerul relata în mod exact informaţiile obţinute de la informator, scrise la persoana întâi şi în general dactilografiate, cum este cazul celor două note semnate „Apostol”, fie rapoarte informative, semnate de ofiţer, în care acesta rezuma discuţia cu informatorul.
„Există o prezumţie relativă cu privire la adevărul celor relatate de ofiţer într-o notă sau raport, iar în procesele de până acum ale CNSAS instanţele au considerat că, dacă nu se demonstrează că ofiţerul a inventat declaraţiile informatorului, ele trebuie luate în considerare”, spune juristul din cadrul CNSAS. Absenţa notelor olografe este regula, nu excepţia, în dosarele colaboratorilor cu decizie în acest sens din partea CNSAS”, explică specialistul.
Angajaţilor CNSAS li s-au interzis declaraţiile publice cu privire la cazurile la care au lucrat.
Verbal, mai grav decât scris
Majoritatea actualilor ierarhi din BOR care au primit decizii de poliţie politică din partea CNSAS până în 2008 nu au dat Securităţii note olografe.
Mitropolitul Banatului, singurul care nu a contestat decizia, şi care a fost informator timp de mai multe decenii, în ultimii ani ai colaborării nu mai dădea note scrise, ci trimitea direct informările pe care le cerea, ca sarcină de serviciu, preoţilor din subordine şi la care schimba doar titlul în „notă informativă”.
Informaţiile ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei, care a fost folosit ca agent mai ales cât a fost plecat în străinătate, sunt şi ele consemnate în dosar de ofiţeri.
În celebrul caz al Monei Muscă, CNSAS a câştigat la toate instanţele nu pe baza notelor informative scrise de aceasta, în esenţă caracterizări benigne la adresa unor colege de serviciu, ci pe baza unei informaţii date de ea înainte de recrutarea propriu-zisă, consemnată de ofiţeri, şi care se referea la studenţii greci.
Atragerea la colaborare
Cât priveşte angajamentul de informator, legea nu face referire la el în definiţia colaboratorilor tocmai pentru că mulţi nu au semnat aşa ceva.
Experţii CNSAS vorbesc despre metoda recrutării prin „atragere treptată la colaborare”, caz în care angajamentul se lua după o perioadă chiar de mai mulţi ani de colaborare, cu zeci de note informative, sau deloc. Într-unul dintre cele mai elocvente cazuri de poliţie politică, cel al Rodicăi Stănoiu, nu există angajament.
În cazul lui Eugen Uricaru, fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, CNSAS nu a avut nici angajament, nici note scrise. Totuşi, pe baza informaţiilor date verbal ofiţerilor, i-a dat decizie de poliţie politică, câştigând procesul cu acesta.
"Absenţa notelor olografe este regula, nu excepţia, în dosarele colaboratorilor",
Jurist, specialist CNSAS
CNSAS CONFIRMĂ
„ÎPS Bartolomeu ne poate cere decizia”
Cum, în situaţia unei deconspirări la cererea petentului, legea nu prevede ca CNSAS să-l informeze şi pe cel deconspirat, este posibil ca ÎPS Bartolomeu să fi aflat de decizie abia luni, citind EVZ. El este acum singurul, în afară de instanţă, care mai poate cere, totuşi, decizia CNSAS, pe care să o atace în justiţie.
„ÎPS Bartolomeu ne poate cere decizia”, confirmă juristul CNSAS, citat de EVZ. De câţiva ani, angajaţii CNSAS nu mai dau declaraţii publice cu privire la cazurile la care au lucrat. În câteva cazuri de încălcare a cutumei, angajaţii au fost mustraţi în Colegiu sau li s-au făcut sesizări interne.
FĂRĂ VERIFICĂRI
„Aş recunoaşte că am colaborat”
Printr-o decizie din 22 ianuarie 2008, CNSAS l-a deconspirat pe informatorul „Apostol” ca fiind ÎPS Bartolomeu Anania, în urma unei cereri a petenţilor Alexie şi Mihai Plămădeală, fraţii fostului mitropolit al Ardealului. Aceştia au cerut CNSAS dosarul ÎPS Antonie şi au găsit 35 de informatori a căror identitate au vrut s-o afle.
Când CNSAS le-a dezvăluit cine sunt câţiva dintre ei, au căpătat dreptul de a face publică informaţia, dar au refuzat, aşa cum s-a întâmplat şi cu decizia de deconspirare a lui „Apostol”. Verificarea sa ca ierarh ar fi trebuit să aibă loc imediat după deconspirare. Ea ar fi presupus un al doilea vot în Colegiu în cazul său, prin care se stabilea dacă a făcut sau nu poliţie politică, pe baza tuturor informaţiilor din arhivă.
Cum pe numele său exista deja o deconspirare, aceasta ar fi fost un punct de plecare în verificare, susţin investigatorii. În vederea verificării ca ierarh, CNSAS l-a invitat la audieri pe ÎPS Bartolomeu, în 2007, în toiul dosariadei preoţilor. Acesta a refuzat să se prezinte şi a spus că el nu are încredere în verdictele CNSAS.
„Nu CNSAS mă judecă, ci Dumnezeu!”, a justificat Anania, precizând că dacă ar fi declarat vreodată colaborator, iar acest fapt i-ar afecta pe credincioşi, va părăsi funcţia şi se va retrage la Mănăstirea Nicula.
„În prima duminică, la Sfânta Liturghie, aş recunoaşte dacă am colaborat sau nu cu fosta Securitate”, a spus el. Pericolul de a mai primi un astfel de verdict din partea CNSAS nu mai exstă însă pentru Anania, întrucât prin noua lege a CNSAS ierarhii nu mai pot fi, practic, verificaţi, decât la cererea, improbabilă, a patriarhului. Prevederea se datorează insistenţelor PSD.
Evenimentul Zilei
Mirela Corlățan
14 Ianuarie 2010
Mitropolitul Clujului, ÎPS Bartolomeu, poate fi declarat informator şi fără note olografe date Securităţii. Pentru declararea calităţii de colaborator al Securităţii, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) nu a fost şi nu este condiţionat în niciunul dintre cazuri de existenţa în dosar a angajamentului sau a unor note informative olografe.
IPS Bartolomeu Anania a fost deconspirat de CNSAS in baza informațiilor din dosarul fostului mitropolit Antonie Plamadeala
La fel şi în cazul mitropolitul Clujului, ÎPS Bartolomeu. Sunt afirmaţiile câtorva experţi din CNSAS, care au demonstrat pentru EVZ de ce pretenţia acestuia ca ziarul să prezinte angajamentul sau notele olografe ale agentului „Apostol” este inutilă.Raportarea s-a făcut la legea în vigoare după care funcţionează CNSAS şi la cazuistica colaboratorilor cu patalama ai Securităţii.
Pretenţia
„Semnatarul articolului uită că pentru a demonstra calitatea de informator sub nume conspirativ trebuie să aducă probe concludente şi indubitabile (declaraţie olografă şi angajament de colaborare semnat) şi nu doar simple analogii literare şi alăturări de texte. Fără aceste probe, asupra demersului jurnalistic planează suspiciunea calomnierii şi denigrării, fapte incriminate, în instanţă, de Codul Penal, soluţie pe care o luăm în calcul, în cazul în care jurnalista nu îşi demonstrează limpede afirmaţiile, sau şi le retrage, după caz”.
Aşa sună ameninţarea pe care ÎPS Bartolomeu a transmis-o luni către EVZ, prin intermediul Biroului de Presă a Mitropoliei Clujului, ca o reacţie la articolul „Mitropolitul Bartolomeu Anania: nume de cod «Apostol»”, care viza deconspirarea CNSAS a informatorului „Apostol” din dosarul fostului mitropolit al Ardealului Antonie Plămădeală.
În respectivul articol, se explică mecanismul deconspirării şi condiţiile necesare pentru constatarea calităţii de colaborator al fostei Securităţi.
Nici Legea 197 din 1999 după care funcţiona CNSAS în ianuarie 2008, când mitropolitul a fost deconspirat drept informatorul „Apostol” din dosarul ÎPS Antonie Plămădeală, nici legea actuală nu menţionează angajamentul sau notele olografe atunci când definesc conceptul de colaborator al Securităţii.
„Regula, nu excepţia”
Definiţia colaboratorului din vechea lege este simplă: „Este colaborator al poliţiei politice comuniste, în sensul prezentei legi, persoana care a furnizat sau a înlesnit transmiterea de informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii operativi, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Aceeaşi definiţie a rămas şi în noua lege adoptată în 2008, aflată în vigoare.
Cu alte cuvinte, explică un jurist din CNSAS, nu doar informările olografe ale colaboratorilor au valoare juridică pentru declararea calităţii de colaborator, ci şi cele consemnate de ofiţerii de Securitate.
Acestea din urmă puteau fi de două tipuri: fie note informative în care ofiţerul relata în mod exact informaţiile obţinute de la informator, scrise la persoana întâi şi în general dactilografiate, cum este cazul celor două note semnate „Apostol”, fie rapoarte informative, semnate de ofiţer, în care acesta rezuma discuţia cu informatorul.
„Există o prezumţie relativă cu privire la adevărul celor relatate de ofiţer într-o notă sau raport, iar în procesele de până acum ale CNSAS instanţele au considerat că, dacă nu se demonstrează că ofiţerul a inventat declaraţiile informatorului, ele trebuie luate în considerare”, spune juristul din cadrul CNSAS. Absenţa notelor olografe este regula, nu excepţia, în dosarele colaboratorilor cu decizie în acest sens din partea CNSAS”, explică specialistul.
Angajaţilor CNSAS li s-au interzis declaraţiile publice cu privire la cazurile la care au lucrat.
Verbal, mai grav decât scris
Majoritatea actualilor ierarhi din BOR care au primit decizii de poliţie politică din partea CNSAS până în 2008 nu au dat Securităţii note olografe.
Mitropolitul Banatului, singurul care nu a contestat decizia, şi care a fost informator timp de mai multe decenii, în ultimii ani ai colaborării nu mai dădea note scrise, ci trimitea direct informările pe care le cerea, ca sarcină de serviciu, preoţilor din subordine şi la care schimba doar titlul în „notă informativă”.
Informaţiile ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei, care a fost folosit ca agent mai ales cât a fost plecat în străinătate, sunt şi ele consemnate în dosar de ofiţeri.
În celebrul caz al Monei Muscă, CNSAS a câştigat la toate instanţele nu pe baza notelor informative scrise de aceasta, în esenţă caracterizări benigne la adresa unor colege de serviciu, ci pe baza unei informaţii date de ea înainte de recrutarea propriu-zisă, consemnată de ofiţeri, şi care se referea la studenţii greci.
Atragerea la colaborare
Cât priveşte angajamentul de informator, legea nu face referire la el în definiţia colaboratorilor tocmai pentru că mulţi nu au semnat aşa ceva.
Experţii CNSAS vorbesc despre metoda recrutării prin „atragere treptată la colaborare”, caz în care angajamentul se lua după o perioadă chiar de mai mulţi ani de colaborare, cu zeci de note informative, sau deloc. Într-unul dintre cele mai elocvente cazuri de poliţie politică, cel al Rodicăi Stănoiu, nu există angajament.
În cazul lui Eugen Uricaru, fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, CNSAS nu a avut nici angajament, nici note scrise. Totuşi, pe baza informaţiilor date verbal ofiţerilor, i-a dat decizie de poliţie politică, câştigând procesul cu acesta.
"Absenţa notelor olografe este regula, nu excepţia, în dosarele colaboratorilor",
Jurist, specialist CNSAS
CNSAS CONFIRMĂ
„ÎPS Bartolomeu ne poate cere decizia”
Cum, în situaţia unei deconspirări la cererea petentului, legea nu prevede ca CNSAS să-l informeze şi pe cel deconspirat, este posibil ca ÎPS Bartolomeu să fi aflat de decizie abia luni, citind EVZ. El este acum singurul, în afară de instanţă, care mai poate cere, totuşi, decizia CNSAS, pe care să o atace în justiţie.
„ÎPS Bartolomeu ne poate cere decizia”, confirmă juristul CNSAS, citat de EVZ. De câţiva ani, angajaţii CNSAS nu mai dau declaraţii publice cu privire la cazurile la care au lucrat. În câteva cazuri de încălcare a cutumei, angajaţii au fost mustraţi în Colegiu sau li s-au făcut sesizări interne.
FĂRĂ VERIFICĂRI
„Aş recunoaşte că am colaborat”
Printr-o decizie din 22 ianuarie 2008, CNSAS l-a deconspirat pe informatorul „Apostol” ca fiind ÎPS Bartolomeu Anania, în urma unei cereri a petenţilor Alexie şi Mihai Plămădeală, fraţii fostului mitropolit al Ardealului. Aceştia au cerut CNSAS dosarul ÎPS Antonie şi au găsit 35 de informatori a căror identitate au vrut s-o afle.
Când CNSAS le-a dezvăluit cine sunt câţiva dintre ei, au căpătat dreptul de a face publică informaţia, dar au refuzat, aşa cum s-a întâmplat şi cu decizia de deconspirare a lui „Apostol”. Verificarea sa ca ierarh ar fi trebuit să aibă loc imediat după deconspirare. Ea ar fi presupus un al doilea vot în Colegiu în cazul său, prin care se stabilea dacă a făcut sau nu poliţie politică, pe baza tuturor informaţiilor din arhivă.
Cum pe numele său exista deja o deconspirare, aceasta ar fi fost un punct de plecare în verificare, susţin investigatorii. În vederea verificării ca ierarh, CNSAS l-a invitat la audieri pe ÎPS Bartolomeu, în 2007, în toiul dosariadei preoţilor. Acesta a refuzat să se prezinte şi a spus că el nu are încredere în verdictele CNSAS.
„Nu CNSAS mă judecă, ci Dumnezeu!”, a justificat Anania, precizând că dacă ar fi declarat vreodată colaborator, iar acest fapt i-ar afecta pe credincioşi, va părăsi funcţia şi se va retrage la Mănăstirea Nicula.
„În prima duminică, la Sfânta Liturghie, aş recunoaşte dacă am colaborat sau nu cu fosta Securitate”, a spus el. Pericolul de a mai primi un astfel de verdict din partea CNSAS nu mai exstă însă pentru Anania, întrucât prin noua lege a CNSAS ierarhii nu mai pot fi, practic, verificaţi, decât la cererea, improbabilă, a patriarhului. Prevederea se datorează insistenţelor PSD.
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése