Bartolomeu Anania, faţă cu reeducarea
Evenimetnul Zilei
Mirela Corlățan
12 Ianuarie 2010
Mai mulţi foşti deţinuţi politici de la Aiud susţin că, în detenţie, Mitropolitul Clujului, ÎPS Bartolomeu Anania, a pactizat cu regimul comunist.
Reeducat sau reeducator în temniţa Aiudului? Aceasta este marea controversă legată de mitropolitul Clujului, după ce mai mulţi dintre foştii săi colegi de detenţie au susţinut că tânărul Valeriu Anania a jucat un rol important în procesul de reeducare al deţinuţilor de la Aiud, iniţiat şi controlat de comandantul închisorii, torţionarul Gheorghe Crăciun. Relaţia cu Securitatea de după eliberare, dezvăluită de CNSAS printr-o deconspirare de acum doi ani, nu ar fi, spun foştii deţinuţi politici, decât urmarea pactului semnat, în închisoare, de Anania cu regimul comunist.
A fost Valeriu Anania una dintre nenumăratele victime ale sistemului sau implicarea sa în reeducare a fost o opţiune menită a-i netezi drumul prin hăţişurile regimului totalitar?
„Simţeam că oasele au pătruns în lemn”
Actualul mitropolit al Clujului a înfundat temniţele comuniste în perioada 1958-1964. Pactul lui Valeriu Anania cu şefii închisorii, denunţat de foştii colegi de detenţie, ar fi presupus muncă de convingere cu prizonierii pentru ca aceştia să se dezică de trecutul legionar (motivul pentru care au fost încarceraţi cei mai mulţi dintre deţinuţii politici de la Aiud) şi să subscrie la principiile noului regim. Unul dintre puţinii care au rezistat a fost Grigore Caraza, un vehement critic al actualului mitropolit de la Cluj.
În 2004, acesta a publicat volumul „Aiud însângerat” în care scrie: „Valeriu Anania, plin de importanţă, se plimba cu mâinile la spate prin faţa noastră, iar prin discursul pe care ni-l ţinea căuta să atingă cât mai mult coarda sentimentală. (…) îmi aduc aminte că, după ce după ce închideam ochii să nu-l mai văd, mă prindeam cu ambele mâini de marginea băncii pe care stăteam, până când simţeam că oasele au pătruns în lemn. (…) în jurul meu simţeam pe câte unul cum se prăbuşeşte. Aşa cum s-a întâmplat şi cu un bun prieten, avocat. (…) „Nu mai pot, Grigore! Iartă-mă! Simt că-mi cedează nervii... Şi s-a dus înspre Anania! Atunci, parcă l-am văzut prăbuşindu-se în gol...”, relatează Grigore Caraza.
Ce avantaje ar fi avut însă Valeriu Anania pentru a accepta dizgraţiosul rol? „La camera 78 din Celular, fostul student îşi avea instalată o masă, scaun, hârtie la dispoziţie şi tot confortul ce i se cuvenea ca şef”, spune tot Grigore Caraza.
„Ştiam că există un aşa-zis dormitor select, în care se dormea pe paturi cu cearşaf, cu mese. Noi, cei mulţi, dormeam pe jos, pe nişte rogojini”, spune şi Mircea Mureşan, un fost deţinut politic care însă declară că, lucrând în timpul detenţiei în fabrica de la Aiud, nu l-a cunoscut personal pe Anania.
„Cartea Albă” a Aiudului
Masa i-ar fi fost dată lui Anania în celulă nu doar pentru a-şi putea aşterne ideile literare, după cum susţine în cartea de „Memorii”, ci şi pentru a întocmi aşa-zisa „Carte Albă” a Aiudului.
Aceasta „conţine toate destăinuirile şi relatările celor mai proeminente personalităţi ale Aiudului acelor vremuri”, după cum arată un alt fost deţinut de la Aiud, Demostene Andronescu, în volumul „Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric”.
„Cartea Albă” este, aşadar, documentul esenţial al reeducării de la Aiud şi ar fi fost expusă, spune Andronescu, la începutul anilor '90, pentru doar o zi la Muzeul Literaturii Române, într-o tentativă a SRI de a-i compromite pe foştii puşcăriaşi.
„Spre sfârşitul reeducării, Crăciun a luat oamenii mai instruiţi şi cu condei, cu o activitate literară în spate, precum Valeriu Anania, Petre Ţuţea şi Petre Pandrea, şi i-a pus să facă inteligibile, să sistematizeze toate declaraţiile, procesele-verbale ale reeducării”, a explicat, pentru EVZ, Demostene Andronescu, care a lucrat după eliberare şapte ani ca hamal.
„Această carte a fost o porcărie, un fel de încununare a succesului reeducării. Anania a fost un fel de scrib al lui Crăciun, a jucat un rol dublu”, a declarat Nicolae Purcărea, fost deţinut, care după o zi a revenit asupra declaraţiei: „Cel mai important rol l-a avut însă Petre Pandrea. Nu sunt eu însă aşa de curat ca să-i judec pe ei”, a motivat Purcărea.
Moderat, deşi s-a numărat printre cei care au rezistat reeducării, este şi inginerul Ioan Tonea. „Nu am o atitudine fermă de condamnare, întrucât unii au cedat pe moment, considerând că, dacă vor scăpa, vor spune ce s-a întâmplat”, motivează el.
„Ţurcanul”
Condamnat în trei procese, Grigore Caraza a făcut 21 de ani de temniţă. Acum, susţine el, este decis să lupte tot restul zilelor sale pentru a arăta „adevărata faţă” a mitropolitului de la Cluj.
„Anania a fost principalul personaj al reeducării. A fost «Ţurcanul Aiudului » (Eugen Ţurcanu a fost liderul reeducării de la Piteşti - n.r.). Minte ordinar când vorbeşte despre tre cutul său şi de aceea am distibuit câteva mii de dexemplare din cartea mea prin biblioteci”.
Arsenie Papacioc despre ”bestia de la Aiud”
Tot despre rolul lui Anania în reeducarea de la Aiud se vorbeşte şi într-o notă informativă din dosarul fostului mitropolit al lui Antonie Plămădeală. Informatorul „Dan”, în 1964, a relatat că Arsenie Papacioc i-ar fi zis lui Plămădeală că Anania este numit de foştii deţinuţi „bestia de la Aiud”.
„Arsenie îi spunea lui Plămădeală că Anania Vartolomeu a fost numit «bestia de la Aiud» de ceilalţi deţinuţi pentru că era referent în şedinţele de reeducare şi că s-ar fi exprimat cît se poate de rău în privinţa credinţei şi deci e un trădător al credinţei. Antonie spune că Anania ar fi pus calitatea de a fi creştin cu aceea de a fi legionar, fapt care îl coboară pe Anania din nivelul de intelectual, căci aceste sfere nici nu se ating dar încă să se acopere”. Părintele Arsenie Papacioc, actualmente duhovnic al mitropolitului de la Cluj şi slujitor la Mănăstirea „Sfânta Maria„ din Techerghiol, a refuzat o discuţie pe această temă.
În „Memorii„, Anania recunoaşte că a devenit, după presiuni, un reeducat, dar neagă că ar fi abdicat de la credinţa creştină sau că ar fi avut şi el un rol în acest proces. ”Nimeni nu părea constrâns, forţat în vreun fel: de cum se hotăra, fiecare se ducea la listă şi îşi scria numele. Rezistenţii de până ieri se agitau prin curte, în consultări de câte doi-trei şi se grăbeau spre uşa clubului, voind parcă să scape de vina de a fi printre ultimii. Când lista s-a umplut mai mult de jumătate, mi-am pus şi eu numele pe ea”, relatează Valeriu Anania, ce a făcut puşcărie între 1958 şi 1964.
La Aiud, l-a reîntâlnit în calitate de commandant al închisorii pe colonelul Gheorghe Crăciun, cel care s-a ocupat în 1946 de înnăbuşirea Grevei studenţeşti. Valeriu Anania, pe atunci student la Medicină, a condus mişcarea de protest.
„Aşa mi s-a zis, aşa am făcut”
Cel mai dur atac la adresa fostului deţinut Valeriu Anania este semnat de Nistor Chioreanu, în volumul „Morminte vii”, care vorbeşte tot despre „Cartea Albă”.
„Aşa l-am cunoscut pe poetul şi scriitorul Valeriu Anania, de care nu auzisem până atunci, un om înalt şi cu o mustaţă neagră, mare, lăsată pe o gură lacomă. Numai a călugăr nu arăta. Toată figura lui exprima dragoste de viaţă şi lăcomie de bucurii ieftine. Trăgea cu pasiune din ţigară. Ne-a citit capitol cu capitol şi împreună cu Petraşcu (Nicolae, fost şef legionar - n.r.) ne-am făcut observaţiile şi l-am făcut să taie multe pagini, spunându-i că altfel nu semnăm. (...) «Este tot ce am scris şi în cartea mică, domnule Chioreanu, a zis Anania. Aşa mi s-a cerut, aşa am făcut»”.
"Pentru a demonstra calitatea de informator (..) trebuie aduse probe concludente şi indubitabile." - Biroul de presă al Mitropoliei Clujului, drept la replică
Anania cere EVZ angajamentul şi notele olografe
Articolul publicat ieri de EVZ despre decizia CNSAS, prin care ÎPS Bartolomeu Anania a fost deconspirat drept informatorul „Apostol” din dosarul fostului mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, a stârnit reacţii aprinse. Una dintre replicile vehemente aparţine Biroului de presă al Mitropoliei de la Cluj, care a remis EVZ un drept la replică.
„Semnatarul articolului uită că pentru a demonstra calitatea de informator sub nume conspirativ trebuie să aducă probe concludente şi indubitabile (declaraţie olografă şi angajament de colaborare semnat) şi nu doar simple analogii literare şi alăturări de texte. Fără aceste probe, asupra demersului jurnalistic planează suspiciunea calomnierii şi denigrării, fapte incriminate, în instantă, de Codul Penal, soluţie pe care o luăm în calcul, în cazul în care jurnalista nu îşi demonstrează limpede afirmaţiile, sau şi le retrage, după caz”.
E bine de stiut că Mitropolitul Bartolomeu si-a afirmat deschis pozitia ca dosarele detinute de CNSAS pe numele său să fie cercetate si, la nevoie, publicate, declarând deschis că nu a colaborat cu serviciile secrete „nici în detentie, nici în libertate; nici în tară, nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu nume propriu”. Astfel de articole calomnioase apărute în presa ultimelor două decenii confirmă faptul că necesara purificare a societătii românesti postcomuniste, prin deconspirarea Securitătii s-a început prea târziu, pe o bază legală incertă si cu instrumente incomplete, pentru ca acum să fie condusă de unii mercenari mediatici, care murdăresc si ultimele repere morale ale vietii noastre publice„.
„Apostol” aprinde spiritele
Pe internet, articolul despre relaţia cu Securitatea a lui Valeriu Anania, susţinută de CNSAS, a provocat scântei. Vechii susţinători ai mitropolitului, unii dintre ei reprezentanţi ai unui curent fundamentalist în BOR, i-au luat apărarea, făcând fel de fel de supoziţii cu privire la originea articolului. „(…)fie ordinul vreunui şef al autoarei, fie o pornire proprie anti-BOR”, găseşte posibile explicaţii jurnalistul Claudiu Târziu pe blogul său, omiţând informaţia esenţială din text: Anania a fost deconspirat printr-o decizie CNSAS.
Un forumist, pe site-ul EVZ, imaginează chiar o conspiraţie politică. „Este adevarat, trecutul lui Anania are şi pete, dar nu mai multe decât la alţii. În schimb, trebuie să ştiţi că Roşia Montană e la el în mitropolie, iar mitropolitul a fost un aprig luptător împotriva acestui proiect încă de acum 5 ani. Batem pariu că îi dă drumul Băse la proiect? Încercaţi să vedeţi dincolo de umbre, oameni buni! De ce acest articol acum?”
„Turnat cu sârg”
Pe de altă parte, Ioan T. Morar, jurnalist la „Academia Caţavencu”, se poziţionează de cealaltă parte a baricadei. „Anania (care, după ce a ieşit din puşcărie, a călătorit legal în străinătate, de a ajuns o jumătate de an în Hawaii) l-a turnat cu sârg pe unul dintre teologii ortodocşi de seamă, Andrei Scrima.Sub porecla «Leul Ardealului» a lui Anania se află una dură, de pe când participa la «re-educare»: Bestia de la Aiud! Va fi de lucru mult cu «Apostol» la Judecata de Apoi!”
Evenimetnul Zilei
Mirela Corlățan
12 Ianuarie 2010
Mai mulţi foşti deţinuţi politici de la Aiud susţin că, în detenţie, Mitropolitul Clujului, ÎPS Bartolomeu Anania, a pactizat cu regimul comunist.
Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania
Reeducat sau reeducator în temniţa Aiudului? Aceasta este marea controversă legată de mitropolitul Clujului, după ce mai mulţi dintre foştii săi colegi de detenţie au susţinut că tânărul Valeriu Anania a jucat un rol important în procesul de reeducare al deţinuţilor de la Aiud, iniţiat şi controlat de comandantul închisorii, torţionarul Gheorghe Crăciun. Relaţia cu Securitatea de după eliberare, dezvăluită de CNSAS printr-o deconspirare de acum doi ani, nu ar fi, spun foştii deţinuţi politici, decât urmarea pactului semnat, în închisoare, de Anania cu regimul comunist.
A fost Valeriu Anania una dintre nenumăratele victime ale sistemului sau implicarea sa în reeducare a fost o opţiune menită a-i netezi drumul prin hăţişurile regimului totalitar?
„Simţeam că oasele au pătruns în lemn”
Actualul mitropolit al Clujului a înfundat temniţele comuniste în perioada 1958-1964. Pactul lui Valeriu Anania cu şefii închisorii, denunţat de foştii colegi de detenţie, ar fi presupus muncă de convingere cu prizonierii pentru ca aceştia să se dezică de trecutul legionar (motivul pentru care au fost încarceraţi cei mai mulţi dintre deţinuţii politici de la Aiud) şi să subscrie la principiile noului regim. Unul dintre puţinii care au rezistat a fost Grigore Caraza, un vehement critic al actualului mitropolit de la Cluj.
În 2004, acesta a publicat volumul „Aiud însângerat” în care scrie: „Valeriu Anania, plin de importanţă, se plimba cu mâinile la spate prin faţa noastră, iar prin discursul pe care ni-l ţinea căuta să atingă cât mai mult coarda sentimentală. (…) îmi aduc aminte că, după ce după ce închideam ochii să nu-l mai văd, mă prindeam cu ambele mâini de marginea băncii pe care stăteam, până când simţeam că oasele au pătruns în lemn. (…) în jurul meu simţeam pe câte unul cum se prăbuşeşte. Aşa cum s-a întâmplat şi cu un bun prieten, avocat. (…) „Nu mai pot, Grigore! Iartă-mă! Simt că-mi cedează nervii... Şi s-a dus înspre Anania! Atunci, parcă l-am văzut prăbuşindu-se în gol...”, relatează Grigore Caraza.
Ce avantaje ar fi avut însă Valeriu Anania pentru a accepta dizgraţiosul rol? „La camera 78 din Celular, fostul student îşi avea instalată o masă, scaun, hârtie la dispoziţie şi tot confortul ce i se cuvenea ca şef”, spune tot Grigore Caraza.
„Ştiam că există un aşa-zis dormitor select, în care se dormea pe paturi cu cearşaf, cu mese. Noi, cei mulţi, dormeam pe jos, pe nişte rogojini”, spune şi Mircea Mureşan, un fost deţinut politic care însă declară că, lucrând în timpul detenţiei în fabrica de la Aiud, nu l-a cunoscut personal pe Anania.
In timp ce Bartolomeu Anania este acuzat de ințelegere cu regimul totalitar, aparatorii mitropolitului susțin ca acesta ar fi fost doar o victima a comunismului
„Cartea Albă” a Aiudului
Masa i-ar fi fost dată lui Anania în celulă nu doar pentru a-şi putea aşterne ideile literare, după cum susţine în cartea de „Memorii”, ci şi pentru a întocmi aşa-zisa „Carte Albă” a Aiudului.
Aceasta „conţine toate destăinuirile şi relatările celor mai proeminente personalităţi ale Aiudului acelor vremuri”, după cum arată un alt fost deţinut de la Aiud, Demostene Andronescu, în volumul „Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric”.
„Cartea Albă” este, aşadar, documentul esenţial al reeducării de la Aiud şi ar fi fost expusă, spune Andronescu, la începutul anilor '90, pentru doar o zi la Muzeul Literaturii Române, într-o tentativă a SRI de a-i compromite pe foştii puşcăriaşi.
„Spre sfârşitul reeducării, Crăciun a luat oamenii mai instruiţi şi cu condei, cu o activitate literară în spate, precum Valeriu Anania, Petre Ţuţea şi Petre Pandrea, şi i-a pus să facă inteligibile, să sistematizeze toate declaraţiile, procesele-verbale ale reeducării”, a explicat, pentru EVZ, Demostene Andronescu, care a lucrat după eliberare şapte ani ca hamal.
„Această carte a fost o porcărie, un fel de încununare a succesului reeducării. Anania a fost un fel de scrib al lui Crăciun, a jucat un rol dublu”, a declarat Nicolae Purcărea, fost deţinut, care după o zi a revenit asupra declaraţiei: „Cel mai important rol l-a avut însă Petre Pandrea. Nu sunt eu însă aşa de curat ca să-i judec pe ei”, a motivat Purcărea.
Moderat, deşi s-a numărat printre cei care au rezistat reeducării, este şi inginerul Ioan Tonea. „Nu am o atitudine fermă de condamnare, întrucât unii au cedat pe moment, considerând că, dacă vor scăpa, vor spune ce s-a întâmplat”, motivează el.
„Ţurcanul”
Condamnat în trei procese, Grigore Caraza a făcut 21 de ani de temniţă. Acum, susţine el, este decis să lupte tot restul zilelor sale pentru a arăta „adevărata faţă” a mitropolitului de la Cluj.
„Anania a fost principalul personaj al reeducării. A fost «Ţurcanul Aiudului » (Eugen Ţurcanu a fost liderul reeducării de la Piteşti - n.r.). Minte ordinar când vorbeşte despre tre cutul său şi de aceea am distibuit câteva mii de dexemplare din cartea mea prin biblioteci”.
56 de deţinuţi
de la Aiud au rezistat procesului de reeducare politică
NOTĂ INFORMATIVĂ. „Apostol” a descris securiştilor cum poetul
Radu Gyr a cedat reeducării politice de la Aiud
de la Aiud au rezistat procesului de reeducare politică
NOTĂ INFORMATIVĂ. „Apostol” a descris securiştilor cum poetul
Radu Gyr a cedat reeducării politice de la Aiud
DUHOVNICUL MITROPOLITULUI
Arsenie Papacioc despre ”bestia de la Aiud”
Tot despre rolul lui Anania în reeducarea de la Aiud se vorbeşte şi într-o notă informativă din dosarul fostului mitropolit al lui Antonie Plămădeală. Informatorul „Dan”, în 1964, a relatat că Arsenie Papacioc i-ar fi zis lui Plămădeală că Anania este numit de foştii deţinuţi „bestia de la Aiud”.
„Arsenie îi spunea lui Plămădeală că Anania Vartolomeu a fost numit «bestia de la Aiud» de ceilalţi deţinuţi pentru că era referent în şedinţele de reeducare şi că s-ar fi exprimat cît se poate de rău în privinţa credinţei şi deci e un trădător al credinţei. Antonie spune că Anania ar fi pus calitatea de a fi creştin cu aceea de a fi legionar, fapt care îl coboară pe Anania din nivelul de intelectual, căci aceste sfere nici nu se ating dar încă să se acopere”. Părintele Arsenie Papacioc, actualmente duhovnic al mitropolitului de la Cluj şi slujitor la Mănăstirea „Sfânta Maria„ din Techerghiol, a refuzat o discuţie pe această temă.
În „Memorii„, Anania recunoaşte că a devenit, după presiuni, un reeducat, dar neagă că ar fi abdicat de la credinţa creştină sau că ar fi avut şi el un rol în acest proces. ”Nimeni nu părea constrâns, forţat în vreun fel: de cum se hotăra, fiecare se ducea la listă şi îşi scria numele. Rezistenţii de până ieri se agitau prin curte, în consultări de câte doi-trei şi se grăbeau spre uşa clubului, voind parcă să scape de vina de a fi printre ultimii. Când lista s-a umplut mai mult de jumătate, mi-am pus şi eu numele pe ea”, relatează Valeriu Anania, ce a făcut puşcărie între 1958 şi 1964.
La Aiud, l-a reîntâlnit în calitate de commandant al închisorii pe colonelul Gheorghe Crăciun, cel care s-a ocupat în 1946 de înnăbuşirea Grevei studenţeşti. Valeriu Anania, pe atunci student la Medicină, a condus mişcarea de protest.
PORTRET DE DETENŢIE
„Aşa mi s-a zis, aşa am făcut”
Cel mai dur atac la adresa fostului deţinut Valeriu Anania este semnat de Nistor Chioreanu, în volumul „Morminte vii”, care vorbeşte tot despre „Cartea Albă”.
„Aşa l-am cunoscut pe poetul şi scriitorul Valeriu Anania, de care nu auzisem până atunci, un om înalt şi cu o mustaţă neagră, mare, lăsată pe o gură lacomă. Numai a călugăr nu arăta. Toată figura lui exprima dragoste de viaţă şi lăcomie de bucurii ieftine. Trăgea cu pasiune din ţigară. Ne-a citit capitol cu capitol şi împreună cu Petraşcu (Nicolae, fost şef legionar - n.r.) ne-am făcut observaţiile şi l-am făcut să taie multe pagini, spunându-i că altfel nu semnăm. (...) «Este tot ce am scris şi în cartea mică, domnule Chioreanu, a zis Anania. Aşa mi s-a cerut, aşa am făcut»”.
"Pentru a demonstra calitatea de informator (..) trebuie aduse probe concludente şi indubitabile." - Biroul de presă al Mitropoliei Clujului, drept la replică
AMENINŢARE
Anania cere EVZ angajamentul şi notele olografe
Articolul publicat ieri de EVZ despre decizia CNSAS, prin care ÎPS Bartolomeu Anania a fost deconspirat drept informatorul „Apostol” din dosarul fostului mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, a stârnit reacţii aprinse. Una dintre replicile vehemente aparţine Biroului de presă al Mitropoliei de la Cluj, care a remis EVZ un drept la replică.
„Semnatarul articolului uită că pentru a demonstra calitatea de informator sub nume conspirativ trebuie să aducă probe concludente şi indubitabile (declaraţie olografă şi angajament de colaborare semnat) şi nu doar simple analogii literare şi alăturări de texte. Fără aceste probe, asupra demersului jurnalistic planează suspiciunea calomnierii şi denigrării, fapte incriminate, în instantă, de Codul Penal, soluţie pe care o luăm în calcul, în cazul în care jurnalista nu îşi demonstrează limpede afirmaţiile, sau şi le retrage, după caz”.
E bine de stiut că Mitropolitul Bartolomeu si-a afirmat deschis pozitia ca dosarele detinute de CNSAS pe numele său să fie cercetate si, la nevoie, publicate, declarând deschis că nu a colaborat cu serviciile secrete „nici în detentie, nici în libertate; nici în tară, nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu nume propriu”. Astfel de articole calomnioase apărute în presa ultimelor două decenii confirmă faptul că necesara purificare a societătii românesti postcomuniste, prin deconspirarea Securitătii s-a început prea târziu, pe o bază legală incertă si cu instrumente incomplete, pentru ca acum să fie condusă de unii mercenari mediatici, care murdăresc si ultimele repere morale ale vietii noastre publice„.
PRO ŞI CONTRA
„Apostol” aprinde spiritele
Pe internet, articolul despre relaţia cu Securitatea a lui Valeriu Anania, susţinută de CNSAS, a provocat scântei. Vechii susţinători ai mitropolitului, unii dintre ei reprezentanţi ai unui curent fundamentalist în BOR, i-au luat apărarea, făcând fel de fel de supoziţii cu privire la originea articolului. „(…)fie ordinul vreunui şef al autoarei, fie o pornire proprie anti-BOR”, găseşte posibile explicaţii jurnalistul Claudiu Târziu pe blogul său, omiţând informaţia esenţială din text: Anania a fost deconspirat printr-o decizie CNSAS.
Un forumist, pe site-ul EVZ, imaginează chiar o conspiraţie politică. „Este adevarat, trecutul lui Anania are şi pete, dar nu mai multe decât la alţii. În schimb, trebuie să ştiţi că Roşia Montană e la el în mitropolie, iar mitropolitul a fost un aprig luptător împotriva acestui proiect încă de acum 5 ani. Batem pariu că îi dă drumul Băse la proiect? Încercaţi să vedeţi dincolo de umbre, oameni buni! De ce acest articol acum?”
„Turnat cu sârg”
Pe de altă parte, Ioan T. Morar, jurnalist la „Academia Caţavencu”, se poziţionează de cealaltă parte a baricadei. „Anania (care, după ce a ieşit din puşcărie, a călătorit legal în străinătate, de a ajuns o jumătate de an în Hawaii) l-a turnat cu sârg pe unul dintre teologii ortodocşi de seamă, Andrei Scrima.Sub porecla «Leul Ardealului» a lui Anania se află una dură, de pe când participa la «re-educare»: Bestia de la Aiud! Va fi de lucru mult cu «Apostol» la Judecata de Apoi!”
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése