Patimile IPS Bartolomeu
Marius Vasileanu
Romania Libera
15 Ianuarie 2010
Zilele trecute presa a reluat tema relatiei Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) cu Securitatea. Au fost reincalzite presupuneri de colaborare mai vechi in ceea ce-l priveste pe IPS Bartolomeu Anania.
Sa recapitulam… Da, dupa iesirea din inchisorile comuniste, calugarul Anania a fost obligat sa se intalneasca cu unul din oamenii Securitatii. A existat o tentativa de recrutare pe care Anania a refuzat-o, dand doua declaratii semnate cu nume propriu, iar nu cu pseudonim (Apostol) – asa cum i s-a cerut. In pofida multor momente in care personal nu am fost de acord cu pozitiile sale, am toate motivele sa-i dau crezare ierarhului si marturisirilor acestuia publicate in impresionantul volum de amintiri ("Memorii", Polirom, 2008). La fel s-a petrecut, de exemplu, cu Corneliu Coposu si cu nenumarati alti detinuti politici. Securistii aveau insa sarcina de a recruta un anumit numar de oameni lunar – fapt pentru care recurgeau adesea si la parsivenia de a rescrie ei declaratiile si de a acorda nume conspirative acolo unde recrutarea nu avusese loc in fapt. Se cunosc cazuri suficiente in studiile decente aparute pana azi. Apoi, Bartolomeu Anania nu are dosar de informator, nu exista cunoscutul angajament etc. – cum ar fi fost cazul daca ar fi fost recrutat. Situatia nu se compara, de pilda, cu cea a mult mai tanarului IPS Teodosie, care a si recunoscut de altfel ca a turnat (si inca "din patriotism"!), fara sa fi facut vreodata vreo zi de inchisoare. Aceeasi lipsa de nuante in ceea ce priveste ajungerea lui Bartolomeu Anania ca misionar in SUA. Printr-un concurs de imprejurari, acesta s-a bucurat de o relatie privilegiata cu Patriarhul Iustinian Marina, care l-a protejat cat a putut, inclusiv prin trimiterea in SUA. Astfel se explica si faptul ca, ajungand din nou in tara, Securitatea nu l-a mai lasat sa plece indarat. Daca ar fi fost omul Securitatii, era trimis in repetate randuri asa cum s-a petrecut – dau un alt exemplu penibil – cu IPS Pimen. Aceeasi poveste in privinta reeducarii de la Aiud: vladica de mai tarziu are cativa dusmani (de pilda, Grigore Caraza) care au lansat versiuni neadevarate ale celor petrecute acolo – fapt usor demontabil prin marturiile altor fosti detinuti. Personal, am avut totdeauna o pozitie nuantata fata de problematicile BOR. Eu insumi continui sa-mi pun oarece intrebari referitoare la IPS Bartolomeu. Amplasarea in context ori simtul nuantei lipsesc din pacate in presa, cu atat mai apasat vizavi de subiectele religioase. Unii o fac din nestiinta, altii din neputinta, inclusiv intelectuala si spirituala. Altii, deloc putini, din rea-vointa. Iata inca un prilej ca aceasta imensa mizerie legata de relatia ierarhilor BOR cu Securitatea sa fie transata definitiv printr-o deconspirare totala! Din pacate, Sf. Sinod refuza si azi aceasta pozitie barbateasca si profund crestina…
Marius Vasileanu
Romania Libera
15 Ianuarie 2010
Zilele trecute presa a reluat tema relatiei Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) cu Securitatea. Au fost reincalzite presupuneri de colaborare mai vechi in ceea ce-l priveste pe IPS Bartolomeu Anania.
Sa recapitulam… Da, dupa iesirea din inchisorile comuniste, calugarul Anania a fost obligat sa se intalneasca cu unul din oamenii Securitatii. A existat o tentativa de recrutare pe care Anania a refuzat-o, dand doua declaratii semnate cu nume propriu, iar nu cu pseudonim (Apostol) – asa cum i s-a cerut. In pofida multor momente in care personal nu am fost de acord cu pozitiile sale, am toate motivele sa-i dau crezare ierarhului si marturisirilor acestuia publicate in impresionantul volum de amintiri ("Memorii", Polirom, 2008). La fel s-a petrecut, de exemplu, cu Corneliu Coposu si cu nenumarati alti detinuti politici. Securistii aveau insa sarcina de a recruta un anumit numar de oameni lunar – fapt pentru care recurgeau adesea si la parsivenia de a rescrie ei declaratiile si de a acorda nume conspirative acolo unde recrutarea nu avusese loc in fapt. Se cunosc cazuri suficiente in studiile decente aparute pana azi. Apoi, Bartolomeu Anania nu are dosar de informator, nu exista cunoscutul angajament etc. – cum ar fi fost cazul daca ar fi fost recrutat. Situatia nu se compara, de pilda, cu cea a mult mai tanarului IPS Teodosie, care a si recunoscut de altfel ca a turnat (si inca "din patriotism"!), fara sa fi facut vreodata vreo zi de inchisoare. Aceeasi lipsa de nuante in ceea ce priveste ajungerea lui Bartolomeu Anania ca misionar in SUA. Printr-un concurs de imprejurari, acesta s-a bucurat de o relatie privilegiata cu Patriarhul Iustinian Marina, care l-a protejat cat a putut, inclusiv prin trimiterea in SUA. Astfel se explica si faptul ca, ajungand din nou in tara, Securitatea nu l-a mai lasat sa plece indarat. Daca ar fi fost omul Securitatii, era trimis in repetate randuri asa cum s-a petrecut – dau un alt exemplu penibil – cu IPS Pimen. Aceeasi poveste in privinta reeducarii de la Aiud: vladica de mai tarziu are cativa dusmani (de pilda, Grigore Caraza) care au lansat versiuni neadevarate ale celor petrecute acolo – fapt usor demontabil prin marturiile altor fosti detinuti. Personal, am avut totdeauna o pozitie nuantata fata de problematicile BOR. Eu insumi continui sa-mi pun oarece intrebari referitoare la IPS Bartolomeu. Amplasarea in context ori simtul nuantei lipsesc din pacate in presa, cu atat mai apasat vizavi de subiectele religioase. Unii o fac din nestiinta, altii din neputinta, inclusiv intelectuala si spirituala. Altii, deloc putini, din rea-vointa. Iata inca un prilej ca aceasta imensa mizerie legata de relatia ierarhilor BOR cu Securitatea sa fie transata definitiv printr-o deconspirare totala! Din pacate, Sf. Sinod refuza si azi aceasta pozitie barbateasca si profund crestina…
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése