Biserica demolată de Ceauşescu, reconstruită
Evenimentul Zilei
Mirela Corlățan
04 Ianuarie 2010
În 1987, Elena Ceauşescu a spus „Jos porcăria!”, şi Biserica „Sfânta Vineri”-Herasca a fost distrusă. Azi, fostul preot paroh o reconstruieşte la 150 de metri de fostul lăcaş.
Pe locul în care era odată altarul bisericii acum întorc tramvaiele, străjuite de câteva blocuri în anostul stil comunist. La câţiva paşi mai încolo, în mijlocul unui fel de maidan din buricul Capitalei, se ridică o copie la aceleaşi dimensiuni a fostului lăcaş de cult, cel mai popular din Bucureşti pînă în 1987.
Este o reparaţie simbolică, ce nu poate însă şterge trista istorie a unei demolări făcute din ordinul direct al soţiei dictatorului.
Apogeul nebuniei: proaspăt restaurată şi apoi dărâmată
“Jos porcăria!” Aceste două cuvinte, scuipate pe 13 iunie 1987 de Elena Ceauşescu, au pecetluit distrugerea “Sfintei Vineri”-Herasca.
Preotul paroh Gelu Bogdan se afla la doi metri distanţă de ea, în curtea lăcaşului, şi parcă şi acum o vede în faţa ochilor pe soţia dictatorului, însoţită de temutul Ion Dincă “Teleagă”.
Era sâmbătă, 13 iulie 1987, şi aceasta venise în inspecţie, pe teren, pentru a vedea cu ochii ei zona ce urma să fie transformată. Decizia fusese luată deja, însă viza doar translarea bisericii, aşa cum s-a întâmplat şi în alte cazuri. Restaurarea sa după cutremurul din 1977, cu bani din donaţii şi de la Patriarhie, fusese încheiată în 1985 şi era considerată printre “perlele” Patriarhiei, cu atât mai mult cu cât deţinea şi peste 15.000 de metri pătraţi în jurul său.
Din păcate, până la urmă, Biserica “Sfânta Vineri” a fost a 17-a dintre cele 23 distruse de comunişti în Bucureşti şi cea care a stârnit parcă cea mai mare mâhnire. Încercările de a o salva au îndârjit-o şi mai mult pe Elena Ceauşescu întrucât ele au venit din partea unor stâlpi ai sistemului.
“Când s-a aflat de acest ordin, 11 personalităţi ale vremii, precum Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Corneliu Vadim Tudor, Sabin Bălaşa şi Ion Lăncrănjan, au făcut un memoriu ce a fost depus la toţi cei care ar fi putut s-o salveze, de la Ilie Ceauşescu la Suzana Gâdea şi Tamara Dobrin”, povesteşte preotul Bogdan.
Ultima liturghie şi evacuare cu gaze lacrimogene
În duminica de 14 iulie s-a ţinut ultima liturghie, iar a doua zi, la slujba de vecerenie, credincioşii au fost scoşi din biserică cu ame ninţări şi gaze lacrimogene. Marţi, pe 16, au început demolările cu o clădire anexă a bisericii, casă parohială şi azil al Patriarhiei. Miercuri s-a făcut o ultimă încercare de a salva biserica, la primarul de atunci al Capitalei, Constantin Olteanu, care s-a dovedit însă neputincios şi s-a dus personal la biserică să anunţe punerea în execuţie a demolării.
„Jos Ceauşescu!”, Europa Liberă şi arestările
S-au auzit atunci primele vociferări, iar după-amiază au fost aduşi puşcăriaşi pentru a împlini lucrarea. “Militarii şi angajaţii ICRAL fugiseră, spre cinstea lor”, explică preotul, care s-a văzut obligat să golească biserica pentru a salva ce se putea. “Joi, pe 18 iulie, un puşcăriaş a murit pe loc, altul a căzut de pe schelă şi a murit după aceea”, îşi aminteşte preotul. Pe 19 iulie, chiar într-o vineri, distrugerea a fost definitivată în primele strigăte publice de “Jos Ceauşescu!”.
La ora 18.00, în locul bisericii, era un covor de lumânări. Povestea dramatică a “Sfintei Vineri” a ajuns imediat la Europa Liberă, iar pe baza imaginilor înregistrate de la demolare au urmat arestările.
Preotul, chemat la Miliţie de 15 ori
“Eu nu am fost arestat, cum au fost alţi membri ai Consiliului Parohial, pentru că şi din Franţa, unde fusesem la studii, şi de la Vatican, care-mi dăduse bursă, se făcuseră proteste la ambasadele de acolo. M-au chemat însă de 15 ori la Miliţie, pe Calea Victoriei. În cele din urmă m-au expulzat din Bucureşti. M-am dus la Mănăstirea Rohia, unde l-am cunoscut pe Nicolae Steinhart, însă în scurt timp m-au găsit şi a trebuit să plec”, spune preotul.
Pe 22 iulie a primit îngăduinţa de a se întoarce în Bucureşti, iar patriarhul Teoctist l-a pus în faţa unui compromis deja făcut cu securiştii: să rămână consilier la Patriarhie, responsabil cu diaspora şi bursierii români, dar să nu mai slujească.
PF Teoctist nu s-a opus demolării
A fost un compromis acceptat şi de preot pentru că i s-a dat în grijă reclădirea Bisericii “Sfântul Gheorghe Nou”, distrusă de cutremur şi salvată de la demolare doar datorită mormântului lui Constantin Brâncoveanu, pe care-l adăposteşte. Abia după 1990 Gelu Bogdan a putut să slujească din nou acolo, însă visul său a fost să reconstruiască “Sfânta Vineri”, biserica prăbuşită sub ochii săi.
“A funcţionat un fel de coaliţie malefică împotriva Bisericii. Unii din cei care au tras sfori la demolare s-au opus şi după aceea reconstrucţiei”, spune preotul. Unul dintre personajele de al cărui nume se leagă dărîmarea bisericii este PF Teoctist, care, susţin mai mulţi preoţi, nu s-a opus demolării. Deşi a fost văzut în Patriarhie în acele zile fierbinţi, ulterior s-a lansat teoria că nu se afla în ţară în acel moment.
PIEDICI ŞI BUNI SAMARITENI
„Falsul” din Drumul Taberei şi lupta pentru donaţii
Proiectului de reconstruire a bisericii, ce a prins contur după Revoluţie, i s-au pus piedici inclusiv de către clerici, susţine preotul Bogdan. Aşa a apărut o Biserică “Sfânta Vineri” în Drumul Taberei, unde preoţii au susţinut că au pus la temelie cărămizi din vechiul lăcaş, atrăgând astfel donaţii ce ar fi trebuit de drept folosite pentru refacerea „Sfintei Vineri”- Herasca.
Cea mai consistentă contribuţie au avut-o fraţii Micula. Aşa cum nu s-a opus demolării, PF Teoctist nu s-a opus nici la asta. După diligenţe nenumărate la primarul general şi cel de sector, preotul Bogdan a primit, de la Primăria Sectorului 3, un teren de 1.000 mp, pe ste drum de Teatrul Evreiesc, iar acum este ridicată deja pe jumătate noua “Sfânta Vineri”.
“Culmea, foarte mult m-a ajutat un evreu, al cărui nume nu-l pot da. Iar primii 200 de mii de euro pentru construcţie i-am obţinut de la omul de afaceri Costel Bucur (n.r. - patronul de la Gloria Buzău). Alte zece miliarde de lei le-am primit de la Primăria Sectorului 3 şi încă 3 din donaţiile credincioşilor, cu care sperăm să o putem ridica la roşu până în aprilie”, spune preotul.
Biserica va fi împodobită cu vechile odoare, duse în 1987 în exil la Cernica, printre care o catapeteasmă bătută în 1871, la Viena, în 70 de kg de argint. Iar la temelia altarului va sta un fragment autentic din pictura în foiţă de aur a vechii biserici, realizată de celebrul Dumitru Belizarie.
Evenimentul Zilei
Mirela Corlățan
04 Ianuarie 2010
În 1987, Elena Ceauşescu a spus „Jos porcăria!”, şi Biserica „Sfânta Vineri”-Herasca a fost distrusă. Azi, fostul preot paroh o reconstruieşte la 150 de metri de fostul lăcaş.
Aproape de locul in care pușcariașii au demolat Biserica „Sfanta Vineri”-Herasca se ridica acum o „copie” a fostului lacaș de cult
Pe locul în care era odată altarul bisericii acum întorc tramvaiele, străjuite de câteva blocuri în anostul stil comunist. La câţiva paşi mai încolo, în mijlocul unui fel de maidan din buricul Capitalei, se ridică o copie la aceleaşi dimensiuni a fostului lăcaş de cult, cel mai popular din Bucureşti pînă în 1987.
Este o reparaţie simbolică, ce nu poate însă şterge trista istorie a unei demolări făcute din ordinul direct al soţiei dictatorului.
Apogeul nebuniei: proaspăt restaurată şi apoi dărâmată
“Jos porcăria!” Aceste două cuvinte, scuipate pe 13 iunie 1987 de Elena Ceauşescu, au pecetluit distrugerea “Sfintei Vineri”-Herasca.
Preotul paroh Gelu Bogdan se afla la doi metri distanţă de ea, în curtea lăcaşului, şi parcă şi acum o vede în faţa ochilor pe soţia dictatorului, însoţită de temutul Ion Dincă “Teleagă”.
Era sâmbătă, 13 iulie 1987, şi aceasta venise în inspecţie, pe teren, pentru a vedea cu ochii ei zona ce urma să fie transformată. Decizia fusese luată deja, însă viza doar translarea bisericii, aşa cum s-a întâmplat şi în alte cazuri. Restaurarea sa după cutremurul din 1977, cu bani din donaţii şi de la Patriarhie, fusese încheiată în 1985 şi era considerată printre “perlele” Patriarhiei, cu atât mai mult cu cât deţinea şi peste 15.000 de metri pătraţi în jurul său.
Din păcate, până la urmă, Biserica “Sfânta Vineri” a fost a 17-a dintre cele 23 distruse de comunişti în Bucureşti şi cea care a stârnit parcă cea mai mare mâhnire. Încercările de a o salva au îndârjit-o şi mai mult pe Elena Ceauşescu întrucât ele au venit din partea unor stâlpi ai sistemului.
“Când s-a aflat de acest ordin, 11 personalităţi ale vremii, precum Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Corneliu Vadim Tudor, Sabin Bălaşa şi Ion Lăncrănjan, au făcut un memoriu ce a fost depus la toţi cei care ar fi putut s-o salveze, de la Ilie Ceauşescu la Suzana Gâdea şi Tamara Dobrin”, povesteşte preotul Bogdan.
Ultima liturghie şi evacuare cu gaze lacrimogene
În duminica de 14 iulie s-a ţinut ultima liturghie, iar a doua zi, la slujba de vecerenie, credincioşii au fost scoşi din biserică cu ame ninţări şi gaze lacrimogene. Marţi, pe 16, au început demolările cu o clădire anexă a bisericii, casă parohială şi azil al Patriarhiei. Miercuri s-a făcut o ultimă încercare de a salva biserica, la primarul de atunci al Capitalei, Constantin Olteanu, care s-a dovedit însă neputincios şi s-a dus personal la biserică să anunţe punerea în execuţie a demolării.
„Jos Ceauşescu!”, Europa Liberă şi arestările
S-au auzit atunci primele vociferări, iar după-amiază au fost aduşi puşcăriaşi pentru a împlini lucrarea. “Militarii şi angajaţii ICRAL fugiseră, spre cinstea lor”, explică preotul, care s-a văzut obligat să golească biserica pentru a salva ce se putea. “Joi, pe 18 iulie, un puşcăriaş a murit pe loc, altul a căzut de pe schelă şi a murit după aceea”, îşi aminteşte preotul. Pe 19 iulie, chiar într-o vineri, distrugerea a fost definitivată în primele strigăte publice de “Jos Ceauşescu!”.
La ora 18.00, în locul bisericii, era un covor de lumânări. Povestea dramatică a “Sfintei Vineri” a ajuns imediat la Europa Liberă, iar pe baza imaginilor înregistrate de la demolare au urmat arestările.
Preotul, chemat la Miliţie de 15 ori
“Eu nu am fost arestat, cum au fost alţi membri ai Consiliului Parohial, pentru că şi din Franţa, unde fusesem la studii, şi de la Vatican, care-mi dăduse bursă, se făcuseră proteste la ambasadele de acolo. M-au chemat însă de 15 ori la Miliţie, pe Calea Victoriei. În cele din urmă m-au expulzat din Bucureşti. M-am dus la Mănăstirea Rohia, unde l-am cunoscut pe Nicolae Steinhart, însă în scurt timp m-au găsit şi a trebuit să plec”, spune preotul.
Pe 22 iulie a primit îngăduinţa de a se întoarce în Bucureşti, iar patriarhul Teoctist l-a pus în faţa unui compromis deja făcut cu securiştii: să rămână consilier la Patriarhie, responsabil cu diaspora şi bursierii români, dar să nu mai slujească.
PF Teoctist nu s-a opus demolării
A fost un compromis acceptat şi de preot pentru că i s-a dat în grijă reclădirea Bisericii “Sfântul Gheorghe Nou”, distrusă de cutremur şi salvată de la demolare doar datorită mormântului lui Constantin Brâncoveanu, pe care-l adăposteşte. Abia după 1990 Gelu Bogdan a putut să slujească din nou acolo, însă visul său a fost să reconstruiască “Sfânta Vineri”, biserica prăbuşită sub ochii săi.
“A funcţionat un fel de coaliţie malefică împotriva Bisericii. Unii din cei care au tras sfori la demolare s-au opus şi după aceea reconstrucţiei”, spune preotul. Unul dintre personajele de al cărui nume se leagă dărîmarea bisericii este PF Teoctist, care, susţin mai mulţi preoţi, nu s-a opus demolării. Deşi a fost văzut în Patriarhie în acele zile fierbinţi, ulterior s-a lansat teoria că nu se afla în ţară în acel moment.
PIEDICI ŞI BUNI SAMARITENI
„Falsul” din Drumul Taberei şi lupta pentru donaţii
Proiectului de reconstruire a bisericii, ce a prins contur după Revoluţie, i s-au pus piedici inclusiv de către clerici, susţine preotul Bogdan. Aşa a apărut o Biserică “Sfânta Vineri” în Drumul Taberei, unde preoţii au susţinut că au pus la temelie cărămizi din vechiul lăcaş, atrăgând astfel donaţii ce ar fi trebuit de drept folosite pentru refacerea „Sfintei Vineri”- Herasca.
Cea mai consistentă contribuţie au avut-o fraţii Micula. Aşa cum nu s-a opus demolării, PF Teoctist nu s-a opus nici la asta. După diligenţe nenumărate la primarul general şi cel de sector, preotul Bogdan a primit, de la Primăria Sectorului 3, un teren de 1.000 mp, pe ste drum de Teatrul Evreiesc, iar acum este ridicată deja pe jumătate noua “Sfânta Vineri”.
“Culmea, foarte mult m-a ajutat un evreu, al cărui nume nu-l pot da. Iar primii 200 de mii de euro pentru construcţie i-am obţinut de la omul de afaceri Costel Bucur (n.r. - patronul de la Gloria Buzău). Alte zece miliarde de lei le-am primit de la Primăria Sectorului 3 şi încă 3 din donaţiile credincioşilor, cu care sperăm să o putem ridica la roşu până în aprilie”, spune preotul.
Biserica va fi împodobită cu vechile odoare, duse în 1987 în exil la Cernica, printre care o catapeteasmă bătută în 1871, la Viena, în 70 de kg de argint. Iar la temelia altarului va sta un fragment autentic din pictura în foiţă de aur a vechii biserici, realizată de celebrul Dumitru Belizarie.
"„Sfânta Vineri”-Herasca Foarte mult m-a ajutat un evreu, al cărui nume nu-l pot da. Primii 200.000 de euro pentru construcţie i-am obţinut de la Costel Bucur (n.r. - patronul de la Gloria Buzău). Alte zece miliarde de lei le-am primit de la Primăria Sectorului 3 şi încă trei din donaţiile credincioşilor, cu care sperăm să o putem ridica la roşu până în aprilie.",
Gelu Bogdan, preot paroh la Biserica
Cei care vor să contribuie la reconstrucţia Bisericii „Sfânta Vineri” -Herasca pot face donaţii în contul RO67RNCB0080098428890001 deschis la BCR - Sucursala Sala Palatului.
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése