Catedrala Neamului se face fără cap, doar cu cruce
Evenimentul Zilei
Dollores Benezic
04 Martie 2010
Ordinul Arhitecţilor din România acuză un “mega eşec” cultural architectural şi urbanistic deoarece Patriarhia a refuzat să facă un concurs pentru alegerea proiectului viitoarei ctitorii. Arhitecţii spun că modelul impus de Patriahul Daniel e o adunătură de elemente decorative din diverse biserici şi numai crucea din vârf va aminti că aceea e o biserică. Va fi prea mare, amplasată fără logică în spatele Casei Poporului, pe care o va şi depăşi ca înălţime, iar construcţia ei nu ţine cont de o dezvoltare urbanistică integrată a zonei.
Evenimentul Zilei
Dollores Benezic
04 Martie 2010
Ordinul Arhitecţilor din România acuză un “mega eşec” cultural architectural şi urbanistic deoarece Patriarhia a refuzat să facă un concurs pentru alegerea proiectului viitoarei ctitorii. Arhitecţii spun că modelul impus de Patriahul Daniel e o adunătură de elemente decorative din diverse biserici şi numai crucea din vârf va aminti că aceea e o biserică. Va fi prea mare, amplasată fără logică în spatele Casei Poporului, pe care o va şi depăşi ca înălţime, iar construcţia ei nu ţine cont de o dezvoltare urbanistică integrată a zonei.
Pe scurt, “Catedrala Neamului va fi un eşec architectural şi urbanistic”, după cum a definit-o astăzi arhitectul Crişan Atanasiu, de la Ordinul Arhitecţilor din România (OAR). Atanasiu crede că arhitecţii vor fi blamaţi în bloc după această ctitorie, aşa cum s-a întâmplat şi după construirea Centrului Civic şi a Casei Poporului în anii comunismului.
Pohta Preafericitului, +/-10% creativitatea arhitecţilor
Supărarea a pornit de la faptul că Patriarhia a anunţat luna trecută că va purcede la construcţia viitoarei catedrale după o selecţie la care participă zece firme de proiectare - alese “discriminatoriu” după cum zic tot arhitecţii, în funcţie de cifra de afaceri şi dacă au mai construit biserici înainte. Firmele au fost invitate să “brodeze” un studiu de fezabilitate şi “să tragă în tuş proiectul creionat de Patriarh”, după cum acuză arhitecţii de la OAR. Libertatea de creaţie a arhitecţilor a fost limitată la 10%, atât cât ar fi voie să se abată de la proiectul dorit de Preafericitul Daniel. OAR cere să se facă un concurs de arhitectură la care să participe arhitecţi indiferent dacă au mai făcut sau nu biserici până acum, iar soluţia aleasă să vizeze întreaga zonă cuprinsă între Casa Poporului şi Hotelul Mariott, nu doar catedrala propriu-zisă.
Primăria Capitalei are, de altfel, încă din 2007, un proiect pentru refacerea axei Berzei-Uranus, bulevarde care ar urma să treacă prin actuala curte a Casei Poporului şi să întregească astfel inelul central de circulaţie al Capitalei. Arhitecţii spun că normal ar fi fost ca soluţia arhitecturală pentru catedrală să fie aleasă unitar cu dezvoltarea urbanistică a zonei, şi nu invers. După ce biserica îşi va vedea catedrala ridicată, să vină şi primăria să găsească nişte căi ocolite ca să mai fluidizeze circulaţia.
70.000 de euro, premii de consolare pentru firmele care “nu văd bine” catedrala
Preotul Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, susţine că biserica a organizat mai multe simpozioane la care şi-au dat cu părerea peste 50 de arhitecţi, iar sugestiile acestora ar fi cuprinse în “tema ilustrată” a catedralei, ce poate fi văzută pe site-ul Patriarhiei. După această “poză” va lucra una din cele zece firme, care va câştiga contractul. Firmele situate pe locurile 2 şi 3 din această selecţie vor primi 40.000 şi respective 30.000 de euro pentru soluţiile găsite.
Mircea Ochinciuc, preşedintele OAR Bucureşti, spune că a participat şi el la simpozioanele organizate de Patriarhie, şi chiar a dat câteva sugestii, însă asta nu înseamnă că rodul acestor sugestii poate fi considerat un proiect architectonic viabil. “Poate veţi spune că şi eu am proiectat catedrala, dar nu e aşa, eu nu mă recunosc în această temă ilustrată a Patriahiei”, se delimitează Ochinciuc, care zice că Patriarhia ar fi putut să facă şapte concursuri de arhitectură cu cei 70.000 de euro oferiţi ca premii.
Şi Dan Marin, vicepreşedinte al OAR, spune că edificiul în discuţie va fi fără precedent în România şi e normal să fie făcut după un concurs de idei. ”Soluţia de a lua modele istorice şi a le mări la scară e o utopie. Modelul impus de Patriarhie reia o tipologie existentă deja în construcţiile religioase şi o măreşe de câteva ori. Acesta reflectă modelul de construcţie al altor epoci. Azi lucrăm cu totul altfel”, spune Marin, care mai crede că nu e un criteriu viabil acela al alegerii arhitecţilor din rândul celor care au mai construit biserici după 1990, “mai ales că unele sunt de-a dreptul hidoase”.
Catedrala “securistico-patriarhală”
De aceeaşi părere e arhitectul Crişan Atanasiu, care spune că Patriarhia ar trebui să fie mai transparentă, mai ales că e vorba de o construcţie în care vor fi cheltuiţi bani publici, pe un teren public: “Construcţia va avea dimensiuni prea mari, şi o amplasare defectuoasă. Este lipsită de identitate arhitecturală. Îţi dai seama că e o biserică doar pentru că are cruci pe ea. Catedrala nu este o construcţie privată, pentru că se face din fondurile cetăţii şi va intra în patrimonial cetăţii. Or Patriarhia manifestă comportamentul tipic al clientului care vrea să-şi impună dorinţa în soluţia arhitectonică”.
Despre acelaşi comportament vorbeşte şi Bruno Andreşoiu, vicepreşedinte al OAR Bucureşti, care crede că viitoarea catedrală “trebuie să reflecte în piatră felul în care va arăta credinţa ortodoxă naţională de acum încolo”, dar spune că rezultatul va fi un “mega eşec cultural” din cauza “modului securistico-patriarhal de lucru”.
În ciuda protestelor de azi, OAR spune că nu-şi va împiedica membrii să participle la orice formă de ofertare a viitoarei catedrale, mai ales pentru că ştie, după cum a recunoscut şi arhitectul Ochinciuc, că lucrurile sunt atât de avansate încât nu mai pot fi schimbate.
Mutată de trei ori, construită cu 500 de milioane de euro
Despre construirea Catedralei Mântuirii Neamului se discută din 1930, când au existat şi nişte planuri de amplasare a construcţiei pe Dealul Arsenalului, unde e acum Casa Poporului. După cum amintea chiar preotul Constantin Stoica, şi atunci în ziarele vremii s-au dus discuţii aprige pe marginea amplasării şi a proiectului architectural.
Chestiune a fost reluată la finele anilor ’90, când s-a decis amplasarea viitoarei catedrale în Piaţa Unirii. În 1999 s-a făcut şi un concurs de arhitectură care stabilea că viitoarea ctitorie va fi amplasată chiar peste Bulevardul Unirii, urmând ca circulaţia auto să treacă pe sub ea. Varianta a generat dispute aprige în societatea civilă şi în 2000 s-a decis ca viitoarea construcţie să fie mutată în Parcul Carol, pe locul Mausoleului eroilor, care ar fi urmat să se demoleze.
Şi pentru acest amplasament s-a organizat un concurs de arhitectură. Demolarea Mausoleului a fost sistată de primarul general de atunci, Traian Băsescu, care s-a opus betonării Parcului Carol. În 2007 Guvernul Tăriceanu decide să aloce gratuit un teren de 11.000 de mp situat în curtea Casei Poporului, pentru construirea catedralei. Biserica nu s-a mulţumit cu primirea cu titlu gratuit, în folosinţă, a acelui teren, şi l-a cerut în proprietate. Această dorinţă a reactivat revendicările foştilor proprietari care au avut case pe Dealul Arsenalului.
Guvernul a fost nevoit să rezolve mai întâi acele solicitări, astfel încât biserica să stăpânească nestingherită terenul. Ulterior Patriarhia a anunţat că viitoarea construcţie va avea dimensiuni de Mall creştin: peste 120 de metri înălţime, trei subsoluri, un hotel, câteva săli de expoziţie, câteva mii de locuri de parcare, magazine pentru obiecte de cult, 12 lifturi, trei altare etc. Toate acestea ajung la o investiţie de 200 de milioane de euro, la roşu, la care se mai adaugă costurile de dotare şi târnosire, estimate la alte 200 de milioane. Dorinţa bisericii ar fi ca şantierul să înceapă în august 2010, iar catedrala să fie târnosită cel mai târziu în 2013. La costul total al catedralei trebuie adăugată şi valoarea terenului acordat de stat, evaluat la aproximativ 100 de milioane de euro.
Biserica a susţinut în câteva rânduri că banii pentru construcţie vin numai de la credincioşi, dar experienţa ultimilor 20 de ani arată că statul laic a alocat - pe lângă suprafeţe mari de terenuri - fonduri importante de la buget, an de an, atât pentru construcţia de noi lăcaşuri de cult, cât şi pentru întreţinerea celor deja existente.
Pohta Preafericitului, +/-10% creativitatea arhitecţilor
Supărarea a pornit de la faptul că Patriarhia a anunţat luna trecută că va purcede la construcţia viitoarei catedrale după o selecţie la care participă zece firme de proiectare - alese “discriminatoriu” după cum zic tot arhitecţii, în funcţie de cifra de afaceri şi dacă au mai construit biserici înainte. Firmele au fost invitate să “brodeze” un studiu de fezabilitate şi “să tragă în tuş proiectul creionat de Patriarh”, după cum acuză arhitecţii de la OAR. Libertatea de creaţie a arhitecţilor a fost limitată la 10%, atât cât ar fi voie să se abată de la proiectul dorit de Preafericitul Daniel. OAR cere să se facă un concurs de arhitectură la care să participe arhitecţi indiferent dacă au mai făcut sau nu biserici până acum, iar soluţia aleasă să vizeze întreaga zonă cuprinsă între Casa Poporului şi Hotelul Mariott, nu doar catedrala propriu-zisă.
Primăria Capitalei are, de altfel, încă din 2007, un proiect pentru refacerea axei Berzei-Uranus, bulevarde care ar urma să treacă prin actuala curte a Casei Poporului şi să întregească astfel inelul central de circulaţie al Capitalei. Arhitecţii spun că normal ar fi fost ca soluţia arhitecturală pentru catedrală să fie aleasă unitar cu dezvoltarea urbanistică a zonei, şi nu invers. După ce biserica îşi va vedea catedrala ridicată, să vină şi primăria să găsească nişte căi ocolite ca să mai fluidizeze circulaţia.
70.000 de euro, premii de consolare pentru firmele care “nu văd bine” catedrala
Preotul Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, susţine că biserica a organizat mai multe simpozioane la care şi-au dat cu părerea peste 50 de arhitecţi, iar sugestiile acestora ar fi cuprinse în “tema ilustrată” a catedralei, ce poate fi văzută pe site-ul Patriarhiei. După această “poză” va lucra una din cele zece firme, care va câştiga contractul. Firmele situate pe locurile 2 şi 3 din această selecţie vor primi 40.000 şi respective 30.000 de euro pentru soluţiile găsite.
Mircea Ochinciuc, preşedintele OAR Bucureşti, spune că a participat şi el la simpozioanele organizate de Patriarhie, şi chiar a dat câteva sugestii, însă asta nu înseamnă că rodul acestor sugestii poate fi considerat un proiect architectonic viabil. “Poate veţi spune că şi eu am proiectat catedrala, dar nu e aşa, eu nu mă recunosc în această temă ilustrată a Patriahiei”, se delimitează Ochinciuc, care zice că Patriarhia ar fi putut să facă şapte concursuri de arhitectură cu cei 70.000 de euro oferiţi ca premii.
Şi Dan Marin, vicepreşedinte al OAR, spune că edificiul în discuţie va fi fără precedent în România şi e normal să fie făcut după un concurs de idei. ”Soluţia de a lua modele istorice şi a le mări la scară e o utopie. Modelul impus de Patriarhie reia o tipologie existentă deja în construcţiile religioase şi o măreşe de câteva ori. Acesta reflectă modelul de construcţie al altor epoci. Azi lucrăm cu totul altfel”, spune Marin, care mai crede că nu e un criteriu viabil acela al alegerii arhitecţilor din rândul celor care au mai construit biserici după 1990, “mai ales că unele sunt de-a dreptul hidoase”.
Catedrala “securistico-patriarhală”
De aceeaşi părere e arhitectul Crişan Atanasiu, care spune că Patriarhia ar trebui să fie mai transparentă, mai ales că e vorba de o construcţie în care vor fi cheltuiţi bani publici, pe un teren public: “Construcţia va avea dimensiuni prea mari, şi o amplasare defectuoasă. Este lipsită de identitate arhitecturală. Îţi dai seama că e o biserică doar pentru că are cruci pe ea. Catedrala nu este o construcţie privată, pentru că se face din fondurile cetăţii şi va intra în patrimonial cetăţii. Or Patriarhia manifestă comportamentul tipic al clientului care vrea să-şi impună dorinţa în soluţia arhitectonică”.
Despre acelaşi comportament vorbeşte şi Bruno Andreşoiu, vicepreşedinte al OAR Bucureşti, care crede că viitoarea catedrală “trebuie să reflecte în piatră felul în care va arăta credinţa ortodoxă naţională de acum încolo”, dar spune că rezultatul va fi un “mega eşec cultural” din cauza “modului securistico-patriarhal de lucru”.
În ciuda protestelor de azi, OAR spune că nu-şi va împiedica membrii să participle la orice formă de ofertare a viitoarei catedrale, mai ales pentru că ştie, după cum a recunoscut şi arhitectul Ochinciuc, că lucrurile sunt atât de avansate încât nu mai pot fi schimbate.
SCANDAL DIN 1930
Mutată de trei ori, construită cu 500 de milioane de euro
Despre construirea Catedralei Mântuirii Neamului se discută din 1930, când au existat şi nişte planuri de amplasare a construcţiei pe Dealul Arsenalului, unde e acum Casa Poporului. După cum amintea chiar preotul Constantin Stoica, şi atunci în ziarele vremii s-au dus discuţii aprige pe marginea amplasării şi a proiectului architectural.
Chestiune a fost reluată la finele anilor ’90, când s-a decis amplasarea viitoarei catedrale în Piaţa Unirii. În 1999 s-a făcut şi un concurs de arhitectură care stabilea că viitoarea ctitorie va fi amplasată chiar peste Bulevardul Unirii, urmând ca circulaţia auto să treacă pe sub ea. Varianta a generat dispute aprige în societatea civilă şi în 2000 s-a decis ca viitoarea construcţie să fie mutată în Parcul Carol, pe locul Mausoleului eroilor, care ar fi urmat să se demoleze.
Şi pentru acest amplasament s-a organizat un concurs de arhitectură. Demolarea Mausoleului a fost sistată de primarul general de atunci, Traian Băsescu, care s-a opus betonării Parcului Carol. În 2007 Guvernul Tăriceanu decide să aloce gratuit un teren de 11.000 de mp situat în curtea Casei Poporului, pentru construirea catedralei. Biserica nu s-a mulţumit cu primirea cu titlu gratuit, în folosinţă, a acelui teren, şi l-a cerut în proprietate. Această dorinţă a reactivat revendicările foştilor proprietari care au avut case pe Dealul Arsenalului.
Guvernul a fost nevoit să rezolve mai întâi acele solicitări, astfel încât biserica să stăpânească nestingherită terenul. Ulterior Patriarhia a anunţat că viitoarea construcţie va avea dimensiuni de Mall creştin: peste 120 de metri înălţime, trei subsoluri, un hotel, câteva săli de expoziţie, câteva mii de locuri de parcare, magazine pentru obiecte de cult, 12 lifturi, trei altare etc. Toate acestea ajung la o investiţie de 200 de milioane de euro, la roşu, la care se mai adaugă costurile de dotare şi târnosire, estimate la alte 200 de milioane. Dorinţa bisericii ar fi ca şantierul să înceapă în august 2010, iar catedrala să fie târnosită cel mai târziu în 2013. La costul total al catedralei trebuie adăugată şi valoarea terenului acordat de stat, evaluat la aproximativ 100 de milioane de euro.
Biserica a susţinut în câteva rânduri că banii pentru construcţie vin numai de la credincioşi, dar experienţa ultimilor 20 de ani arată că statul laic a alocat - pe lângă suprafeţe mari de terenuri - fonduri importante de la buget, an de an, atât pentru construcţia de noi lăcaşuri de cult, cât şi pentru întreţinerea celor deja existente.
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése