Mari oameni de stiinta, in vesminte de preoti
(Gardianul)
Unele dintre cele mai revelatoare teorii precum aceea a ”Big Bang”-ului au fost descoperite si dezvoltate de oameni de stiinta care în fiecare duminica purtau vesminte preotesti. ”Preotii învatati”, care au fost atât oameni ai stiintei, cât si ai credintei, au reusit sa lege creatia divina de atomii si moleculele râvnite de cei mai pasionati cercetatori. În fiecare an, fundatia Templeton acorda premii, mai consistente decât Premiile Nobel, acestor savanti-preoti.
În fiecare an, fundatia John Templeton alege o persoana careia îi acorda Premiul Templeton ca recunoastere a realizarilor acesteia în ceea ce priveste activitatea de cercetare în domenii precum stiintele naturii, filozofie sau teologie. Altfel spus, aceasta fundatie urmareste progresele descoperirilor ce leaga stiinta de religie. Premiul ultimei editii, în valoare de 1,6 milioane de dolari, mai consistent decât Premiul Nobel, a fost acordat lui Michal Heller, cosmolog si profesor de la Facultatea de Filozofie a Academiei Pontificale de Teologice din Cracovia, Polonia. Laureatul în vârsta de 72 de ani a declarat ca intentioneaza sa îsi foloseasca banii câstigati pentru a crea un institut de cercetare - ce va purta numele Nicolaus Copernic, în cinstea astronomului polonez, dezvoltatorul teoriei heliocentrice a sistemului solar - care sa caute sa reconcilieze stiinta cu teologia. Profesorul Heller a afirmat ca, „daca ne întrebam despre cauza universului, trebuie sa ne întrebam si despre cauza legilor matematice. Facând astfel, ne întoarcem la marele plan al gândirii lui Dumnezeu despre univers. De aici rezulta întrebarea privind cauzalitatea ultima: de ce exista ceva în loc sa nu existe nimic? Când punem aceasta întrebare, nu ne întrebam despre o cauza la fel cu toate celelalte cauze. Ne întrebam despre radacina tuturor cauzelor posibile. Stiinta este un efort colectiv al mintii umane de a citi mintea lui Dumnezeu din semnele de întrebare din care noi si lumea înconjuratoare parem a fi facuti.“ Domeniile în care este implicat preotul si omul de stiinta Heller sunt matematica si astronomia. Acesta studiaza, în prezent, problema singularitatii în relativitatea generala si folosirea geometriei necomutative în cautarea unificarii relativitatii generale si mecanicii cuantice. El este preocupat si de filozofia si istoria stiintei.
Teorii care au schimbat lumea stiintei
Profesorul Heller nu este unicul preot interesat de stiinta. El se înscrie în lunga si marea traditie a preotilor învatati care au fost atât oameni ai stiintei, cât si oameni ai credintei. Unii dintre acestia au marcat istoria prin descoperirile lor, precum Roger Bacon, franciscanul care a trait în secolul al XIII-lea si care a promovat conceptul de „legi ale naturii“ si a contribuit la dezvoltarea mecanicii, geografiei si în special a opticii. Altii sunt mai putin cunoscuti. Toti însa au lasat o mostenire importanta în domeniul stiintei. Profesorul Georges Lemaître, preotul devenit om de stiinta care a descoperit teoria ”Big Bang”-ului, proclama cu fermitate în 1933: „Nu exista nici un conflict între religie si stiinta“. Preotii Nieuwland si Lemaître au demonstrat ca religia si stiinta nu sunt incompatibile. Preotul benedictin Stanley Jaki a sustinut cu multa încredere faptul ca stiinta însasi nu se poate dezvolta decât într-o ”cultura crestina”. Pentru activitatea sa, preotul Jaki a câstigat Premiul Templeton si în 1990 a fost numit membru al Academiei Pontificale de Stiinte de catre Papa Ioan Paul al II-lea. Nascut în Ungaria, a obtinut doctorate în Teologia Sistematica si Fizica Nucleara. Acesta vorbea fluent cinci limbi si a scris 30 de carti. Ca profesor la Universitatea Seton Hall, lucrarea preotului Jaki în istoria si filozofia stiintei i-a adus o larga audienta pe întreg globul. Într-o lume stiintifica moderna atât de cufundata în filozofia iluminista si care se opune relatiei cu religia, afirmatia preotului Jaki ca stiinta si religia sunt compatibile si ca analiza stiintifica poate aduce lumina atât în problemele stiintifice, cât si în cele teologice este una curajoasa. Dupa cum sustinea Jaki, descoperirile fizicii nucleare si ale astronomiei au confirmat existenta unei ordini esentiale în univers. În timp ce este adevarat ca întelegerea pe care o avem asupra ambelor domenii este incompleta, perspectiva crestina demonstreaza ca ordinea cosmosului este în totalitate în concordanta cu viziunea biblica despre Creatie. Mergând pe urmele ”preotului învatat” Lemaître, Jaki a abordat una dintre cele mai mari probleme din stiinta, cosmologia. El a concluzionat ca stiinta ne permite sa patrundem în evenimentele care au urmat dupa momentul creatiei, dar nu ne ofera nimic cu privire la ceea ce s-a întâmplat înainte de aceasta, când materia însasi a fost creata din nimic. El a contestat astfel afirmatiile cosmologilor si ale astrofizicienilor, între care Stephen Hawking, potrivit carora originile universului ofera dovada inexistentei lui Dumnezeu.
Tibi Comanescu
(Gardianul)
Unele dintre cele mai revelatoare teorii precum aceea a ”Big Bang”-ului au fost descoperite si dezvoltate de oameni de stiinta care în fiecare duminica purtau vesminte preotesti. ”Preotii învatati”, care au fost atât oameni ai stiintei, cât si ai credintei, au reusit sa lege creatia divina de atomii si moleculele râvnite de cei mai pasionati cercetatori. În fiecare an, fundatia Templeton acorda premii, mai consistente decât Premiile Nobel, acestor savanti-preoti.
În fiecare an, fundatia John Templeton alege o persoana careia îi acorda Premiul Templeton ca recunoastere a realizarilor acesteia în ceea ce priveste activitatea de cercetare în domenii precum stiintele naturii, filozofie sau teologie. Altfel spus, aceasta fundatie urmareste progresele descoperirilor ce leaga stiinta de religie. Premiul ultimei editii, în valoare de 1,6 milioane de dolari, mai consistent decât Premiul Nobel, a fost acordat lui Michal Heller, cosmolog si profesor de la Facultatea de Filozofie a Academiei Pontificale de Teologice din Cracovia, Polonia. Laureatul în vârsta de 72 de ani a declarat ca intentioneaza sa îsi foloseasca banii câstigati pentru a crea un institut de cercetare - ce va purta numele Nicolaus Copernic, în cinstea astronomului polonez, dezvoltatorul teoriei heliocentrice a sistemului solar - care sa caute sa reconcilieze stiinta cu teologia. Profesorul Heller a afirmat ca, „daca ne întrebam despre cauza universului, trebuie sa ne întrebam si despre cauza legilor matematice. Facând astfel, ne întoarcem la marele plan al gândirii lui Dumnezeu despre univers. De aici rezulta întrebarea privind cauzalitatea ultima: de ce exista ceva în loc sa nu existe nimic? Când punem aceasta întrebare, nu ne întrebam despre o cauza la fel cu toate celelalte cauze. Ne întrebam despre radacina tuturor cauzelor posibile. Stiinta este un efort colectiv al mintii umane de a citi mintea lui Dumnezeu din semnele de întrebare din care noi si lumea înconjuratoare parem a fi facuti.“ Domeniile în care este implicat preotul si omul de stiinta Heller sunt matematica si astronomia. Acesta studiaza, în prezent, problema singularitatii în relativitatea generala si folosirea geometriei necomutative în cautarea unificarii relativitatii generale si mecanicii cuantice. El este preocupat si de filozofia si istoria stiintei.
Teorii care au schimbat lumea stiintei
Profesorul Heller nu este unicul preot interesat de stiinta. El se înscrie în lunga si marea traditie a preotilor învatati care au fost atât oameni ai stiintei, cât si oameni ai credintei. Unii dintre acestia au marcat istoria prin descoperirile lor, precum Roger Bacon, franciscanul care a trait în secolul al XIII-lea si care a promovat conceptul de „legi ale naturii“ si a contribuit la dezvoltarea mecanicii, geografiei si în special a opticii. Altii sunt mai putin cunoscuti. Toti însa au lasat o mostenire importanta în domeniul stiintei. Profesorul Georges Lemaître, preotul devenit om de stiinta care a descoperit teoria ”Big Bang”-ului, proclama cu fermitate în 1933: „Nu exista nici un conflict între religie si stiinta“. Preotii Nieuwland si Lemaître au demonstrat ca religia si stiinta nu sunt incompatibile. Preotul benedictin Stanley Jaki a sustinut cu multa încredere faptul ca stiinta însasi nu se poate dezvolta decât într-o ”cultura crestina”. Pentru activitatea sa, preotul Jaki a câstigat Premiul Templeton si în 1990 a fost numit membru al Academiei Pontificale de Stiinte de catre Papa Ioan Paul al II-lea. Nascut în Ungaria, a obtinut doctorate în Teologia Sistematica si Fizica Nucleara. Acesta vorbea fluent cinci limbi si a scris 30 de carti. Ca profesor la Universitatea Seton Hall, lucrarea preotului Jaki în istoria si filozofia stiintei i-a adus o larga audienta pe întreg globul. Într-o lume stiintifica moderna atât de cufundata în filozofia iluminista si care se opune relatiei cu religia, afirmatia preotului Jaki ca stiinta si religia sunt compatibile si ca analiza stiintifica poate aduce lumina atât în problemele stiintifice, cât si în cele teologice este una curajoasa. Dupa cum sustinea Jaki, descoperirile fizicii nucleare si ale astronomiei au confirmat existenta unei ordini esentiale în univers. În timp ce este adevarat ca întelegerea pe care o avem asupra ambelor domenii este incompleta, perspectiva crestina demonstreaza ca ordinea cosmosului este în totalitate în concordanta cu viziunea biblica despre Creatie. Mergând pe urmele ”preotului învatat” Lemaître, Jaki a abordat una dintre cele mai mari probleme din stiinta, cosmologia. El a concluzionat ca stiinta ne permite sa patrundem în evenimentele care au urmat dupa momentul creatiei, dar nu ne ofera nimic cu privire la ceea ce s-a întâmplat înainte de aceasta, când materia însasi a fost creata din nimic. El a contestat astfel afirmatiile cosmologilor si ale astrofizicienilor, între care Stephen Hawking, potrivit carora originile universului ofera dovada inexistentei lui Dumnezeu.
Tibi Comanescu
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése