Preoţii, afacerişti prosperi în criză
Teodora Trandafir
Luni, 21 Septembrie 2009
Numărul societăţilor comerciale înfiinţate de reprezentanţii Bisericii a crescut cu 30% numai în ultimele 18 luni.
Multi parohi au trecut de la editarea cartilor bisericesti la businessuri in turism, activitati financiare si chiar la comert cu produse petroliere
Slujitorii Domnului au adevărate înclinaţii spre mediul de afaceri. În ultimul an şi jumătate, în timp ce numeroase firme intră în insolvenţă sau chiar în faliment, numărul societăţilor înfiinţate de reprezentanţii bisericii a crescut cu peste 30%. În clasamentul celor mai bănoase afaceri în care sunt implicate cultele se află edituri, benzinării, fabrici de încălţăminte şi hoteluri de patru stele, scrie în revista „Capital”.
Peste o sută de firme româneşti, cu nume precum Pax Domini, Ora et Labora, Pro Ortodoxia, Diaconia sau Terra Crucis, au printre asociaţi diverse entităţi religioase. Dacă aproape o treime au fost fondate în ultimele 18 luni, altele au strâns deja până la 17-18 ani de experienţă în businessul românesc.
Binecuvântarea retrocedărilor
Primele companii de acest gen au fost înfiinţate prin 1991-1992 şi aveau activităţi tradiţionale, ca editarea de cărţi şi periodice, fabricarea de lumânări sau furnizarea de servicii de pompe funebre. Extinderea domeniilor s-a datorat retrocedărilor: multe biserici s-au trezit „peste noapte” mai bogate cu hectare întregi de teren sau imobile în oraşe. Averile au gâdilat simţurile de câştig material ale parohilor, care le-au transformat în afaceri de succes.
Este cazul complexului Agape din Cluj-Napoca. Acesta cuprinde un hotel de patru stele cu 62 de camere, un restaurant şi o autoservire şi e administrat de firma Ergon SRL, deţinută de Parohia Romano-Catolică Sfântul Mihail. Biserica a primit, la retrocedare, un imobil în centrul oraşului.
„Afacerea a demarat în 2002, la început cu o simplă cantină. Banii obţinuţi au fost investiţi în renovare. Cel mai bun an a fost 2008, când am avut o cifră de afaceri de 7,87 milioane de lei şi un profit de 623.000 de lei”, spune Kovacs Zsolt, directorul firmei.
Când a primit înapoi de la stat 70 de hectare de teren forestier, Mănăstirea Rohia din Maramureş a înfiinţat Pireas SRL care, în 2008, a obţinut venituri de 4,34 milioane de lei din tăierea, prelucrarea şi comercializarea lemnului.
Aurul negru, „sfânt” în afaceri
Cu un teren a intrat în afaceri şi Parohia Ortodoxă din Auşeu, judeţul Bihor, în acţionariatul lanţului de benzinării Axon Serv. Aceasta a cedat terenul în schimbul unei cote-parte din afacere, astfel că astăzi deţine 4% dintr-o firmă cu cifră de afaceri de peste şase milioane de euro.
Tot din carburanţi câştigă şi Biserica Penticostală Elim din Timişoara, care deţine firma Elim Oil. În 2008, aceasta a avut venituri de şase milioane de lei şi profit net de 114.000 de lei. „Din profit sunt susţinute activităţi religioase, dar şi de asistenţă socială pe care le desfăşoară biserica”, afirmă directorul Daniel Enache.
Nici activităţile financiare, cum e leasingul, nu le-au scăpat din vedere preo ţilor - în Arad funcţinează astfel Lutheran Leasing. Următorul domeniu pe listă pare să fie construcţiile - Biserica Ortodoxă intenţionează să-şi înfiinţeze propriile firme de construcţii, pentru a-şi asigura calitatea lucrărilor.
DREPT LA REPLICĂ: O BISERICĂ HARNICĂ POATE FI MAI DARNICĂ
21-09-2009
Chivernisirea înţeleaptă a averii Bisericii e de preferat unui cerşit permanent
În legătură cu cele două articole din ziua de 21 septembrie 2009, cu titlurile „Preoţii, afacerişti prosperi în criză”, semnat de doamna Teodora Trandafir, apărut în cotidianul Evenimentul Zilei şi, respectiv, „Afacerile Bisericii: cu Biblia într-o mână şi facturierul în cealaltă”, publicat de revista Capital sub semnătura domnului Răzvan Amariei, care prezintă informaţii publice preluate de la Registrul Comerţului, Patriarhia Română face următoarele precizări:
Înfiinţarea de către unele eparhii, parohii şi mănăstiri ortodoxe a unor societăţi comerciale reprezintă o necesitate pastoral-socială, iar nu o dorinţă de profit şi îmbogăţire, aşa cum în mod calomnios şi răutăcios se încearcă a se sugera atât prin titluri, cât şi prin unele afirmaţii din cuprinsul celor două articole.
Pentru întreţinerea locaşurilor de cult, construirea altora noi, susţinerea a peste 450 de instituţii sociale şi a numeroase programe pastoral-misionare, social-caritabile, cultural-educaţionale etc., pe lângă contribuţiile benevole ale credincioşilor, din ce în ce mai săraci, dărnicia unor sponsori, tot mai puţini, şi sprijinul financiar acordat de către Stat, tot mai mic din cauza crizei economice actuale, unităţile bisericeşti ortodoxe trebuie să identifice şi alte surse de venit pentru finanţarea şi dezvoltarea activităţilor lor din ce în ce mai numeroase. De pildă, începând din anul 2007, parohiile şi mănăstirile ortodoxe încearcă să obţină fonduri europene pentru programe desfăşurate în folosul comunităţii, dar, din motive diverse, foarte puţine unităţi bisericeşti au primit răspuns favorabil la solicitările lor.
Pe de altă parte, chiar dacă în România există Legea nr.103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, în realitate există numeroase societăţi comerciale care încalcă prevederile acestei Legi prin producerea, importul şi comercializarea de obiecte religioase (lumânări, tămâie, calendare, carte religioasă, obiecte de cult etc.), situaţie care a făcut să scadă dramatic veniturile unităţilor de cult ortodoxe. În ciuda numeroaselor sesizări adresate autorităţilor de resort, încălcarea acestei legi a devenit o practică curentă, foarte păgubitoare pentru Biserica noastră.
În acelaşi timp, cu precădere în mass-media, se reproşează mai ales Bisericii Ortodoxe Române că nu se implică mai mult în social şi nu îi ajută mai mult pe cei săraci, bătrâni, singuri sau bolnavi, familiile cu mulţi copii şi alţi semeni ai noştri defavorizaţi, fără ca cei ce acuză să îşi pună problema surselor de finanţare ale unei mai intense activităţi filantropice a Bisericii.
În concluzie, dacă a început multe lucrări misionare susţinute din donaţii, iar acum acestea s-au redus substanţial, este absolut necesar ca Biserica să identifice şi alte surse financiare pentru a-şi continua programele începute. În acest sens, este mai demn pentru Biserică să câştige bani printr-o eficientă şi înţeleaptă chivernisire a bunurilor pe care le are (terenuri şi construcţii, acţiuni etc.), decât să conteze doar pe cerşitul din toate părţile. Hărnicia este o virtute, mai ales când ea devine bază pentru ajutorarea celor neajutoraţi.
Biserica Ortodoxă Română a avut înainte de regimul comunist admirabile instituţii de chivernisire a averilor sale (Casa Bisericii, Epitropii, Eforii, Fundaţii), care îi permiteau să susţină şcoli, spitale, orfelinate, familii sărace ş.a. Ca atare, de ce trebuie să ne conducem doar după clişeul unor jurnalişti cu mentalitate comunistă şi anticlericală?
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése