Declaraţia de la Racoşu de Jos
Subsemnaţii enoriaşi, preoţi, prezbiteri şi ierarhi ai Bisericii Reformate din România, precum şi toţi ceilalţi semnatari, care poartă în inima lor cauza păcii lui Hristos, salutăm Biserica lui Dumnezeu care este în Racoşu. Către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc numele Domnului nostru Isus Hristos, în locul lor şi al nostru: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
În primul rând mulţumim lui Dumnezeu pentru voi şi pentru credinţa voastră în Hristos. Ne rugăm ca pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, să vă păzească chiar şi în aceste timpuri grele inimile şi gândurile în Hristos Isus. Noi nu vom înceta să intervenim în favoarea liniştei şi păcii voastre fizice şi spirituale în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor: recunoaştem această intervenţie ca fiind sfânta şi creştina noastră obligaţiune. Suntem convinşi că putem totul în Hristos, care ne întăreşte. El este cel care trăieşte în noi, şi locul său în inimile noastre nu poate fi ocupat de nimeni altul. Tocmai de aceea trebuie să purtăm poverile unii altora, ca membrii Corpului său unic şi indivizibil. În acelaşi timp trebuie să luăm seama atât la noi înşine cât şi la toată turma peste care Duhul Sfânt ne-a pus priveghetori, ca să păstorim Biserica lui Hristos, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele său. El, care părăseşte chiar şi cele nouăzeci şi nouă de oi ca să caute pe cea rătăcită, ne cheamă pe nume: Vino după mine! Ascultând chemarea sa, am venit astăzi la voi, şi pentru consolarea şi întărirea voastră am adus cu noi vestea rugăciunilor cu ocazia duminicii floriilor şi a săptămânii de patimi rostite pentru voi de mii de creştini. Numele multora care s-au rugat pentru voi nu este cunoscută nici nouă, dar Domnul îi cunoaşte pe toţi după nume.
Credem în puterea rugăciunii. Credem că ne putem întări laolaltă prin credinţa noastră comună. Suntem convinşi că aveţi o menire, o chemare în această lume, şi vă facem cunoscut faptul că nu sunteţi şi nu veţi rămâne singuri. Domnul Isus Hristos, conform promisiunii sale este cu noi în toate zilele până la sfârşitul lumii prin Duhul său Sfânt, precum şi în comunitatea corpului său vizibil şi terestru, adică a Bisericii sale câştigate prin propriul sânge. Suntem convinşi că Biserica clădită asupra lui Hristos este invincibilă, şi că noi, ca membri ai lui Hristos trebuie să luptăm cu conştiinţa liberă împotriva păcatului şi împotriva tuturor răutăţilor.
Suntem conştienţi că nici aici, la Racoşu, noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui. Suntem conştienţi de faptul că forţele întunericului uneltesc şi acum în scopul răsturnării bunei rânduieli cuviincioase şi creştine existente între voi. Fiind însă cetăţeni ai împărăţiei Domnului, nu putem accepta haosul care diferă de rânduiala lui Hristos şi a apostolilor. Din această ordine creştină şi apostolică face parte şi sentinţa că „cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce” (2Tesal 3,10). Conform avertismentului apostolic, toţi ar trebui să-şi mănânce propria pâine, lucrând în linişte. Ştim că la Racoşu nu toată lumea procedează astfel. Aveţi dreptul să vă depărtaţi de toţi cei care trăiesc în neorânduială şi să nu aveţi nici un fel de legături cu ei, ca să le fie ruşine. Cu toate acestea, să nu-i socotiţi ca pe vrăjmaşi, ci să-i mustraţi ca pe fraţi (2Tesal 3,1–15).
Ştim de asemenea că în împrejurările actuale vă este din ce în ce mai greu să nu osteniţi în facerea binelui. Dar suntem convinşi că Domnul, al cărui putere în slăbiciune este făcută desăvârşită, iar şi iar ne întăreşte pe toţi. De aceea trebuie să aducem mulţumiri lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos. De aceea, prea iubiţii noştrii fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că nici osteneala voastră, nici cea noastră în Domnul nu este zadarnică. Deoarece ca membrii Bisericii Reformate şi a Bisericii Creştine universale suntem membrii corpului viu şi indivizibil al lui Hristos, suntem în acelaşi timp chiar nevoiţi să recurgem unul la celălalt atât în bucurii, cât şi în amărăciuni, atât în bunăstare cât şi în suferinţe. Pe lângă rugăciunile noastre rostite pentru voi, în sfânta noastră interdependenţă promitem că vom urma îndemnul Învăţătorului nostru şi vom încuraja şi pe alţii să procedeze la fel:
Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii (Ioan 13,34–35).
Dat în Racoşu de Jos, în anul 2011 al întrupării Domnului, în Săptămâna Patimilor înaintea Paştelui, la data de 20 aprilie.
Subsemnaţii enoriaşi, preoţi, prezbiteri şi ierarhi ai Bisericii Reformate din România, precum şi toţi ceilalţi semnatari, care poartă în inima lor cauza păcii lui Hristos, salutăm Biserica lui Dumnezeu care este în Racoşu. Către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc numele Domnului nostru Isus Hristos, în locul lor şi al nostru: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
În primul rând mulţumim lui Dumnezeu pentru voi şi pentru credinţa voastră în Hristos. Ne rugăm ca pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, să vă păzească chiar şi în aceste timpuri grele inimile şi gândurile în Hristos Isus. Noi nu vom înceta să intervenim în favoarea liniştei şi păcii voastre fizice şi spirituale în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor: recunoaştem această intervenţie ca fiind sfânta şi creştina noastră obligaţiune. Suntem convinşi că putem totul în Hristos, care ne întăreşte. El este cel care trăieşte în noi, şi locul său în inimile noastre nu poate fi ocupat de nimeni altul. Tocmai de aceea trebuie să purtăm poverile unii altora, ca membrii Corpului său unic şi indivizibil. În acelaşi timp trebuie să luăm seama atât la noi înşine cât şi la toată turma peste care Duhul Sfânt ne-a pus priveghetori, ca să păstorim Biserica lui Hristos, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele său. El, care părăseşte chiar şi cele nouăzeci şi nouă de oi ca să caute pe cea rătăcită, ne cheamă pe nume: Vino după mine! Ascultând chemarea sa, am venit astăzi la voi, şi pentru consolarea şi întărirea voastră am adus cu noi vestea rugăciunilor cu ocazia duminicii floriilor şi a săptămânii de patimi rostite pentru voi de mii de creştini. Numele multora care s-au rugat pentru voi nu este cunoscută nici nouă, dar Domnul îi cunoaşte pe toţi după nume.
Credem în puterea rugăciunii. Credem că ne putem întări laolaltă prin credinţa noastră comună. Suntem convinşi că aveţi o menire, o chemare în această lume, şi vă facem cunoscut faptul că nu sunteţi şi nu veţi rămâne singuri. Domnul Isus Hristos, conform promisiunii sale este cu noi în toate zilele până la sfârşitul lumii prin Duhul său Sfânt, precum şi în comunitatea corpului său vizibil şi terestru, adică a Bisericii sale câştigate prin propriul sânge. Suntem convinşi că Biserica clădită asupra lui Hristos este invincibilă, şi că noi, ca membri ai lui Hristos trebuie să luptăm cu conştiinţa liberă împotriva păcatului şi împotriva tuturor răutăţilor.
Suntem conştienţi că nici aici, la Racoşu, noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui. Suntem conştienţi de faptul că forţele întunericului uneltesc şi acum în scopul răsturnării bunei rânduieli cuviincioase şi creştine existente între voi. Fiind însă cetăţeni ai împărăţiei Domnului, nu putem accepta haosul care diferă de rânduiala lui Hristos şi a apostolilor. Din această ordine creştină şi apostolică face parte şi sentinţa că „cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce” (2Tesal 3,10). Conform avertismentului apostolic, toţi ar trebui să-şi mănânce propria pâine, lucrând în linişte. Ştim că la Racoşu nu toată lumea procedează astfel. Aveţi dreptul să vă depărtaţi de toţi cei care trăiesc în neorânduială şi să nu aveţi nici un fel de legături cu ei, ca să le fie ruşine. Cu toate acestea, să nu-i socotiţi ca pe vrăjmaşi, ci să-i mustraţi ca pe fraţi (2Tesal 3,1–15).
Ştim de asemenea că în împrejurările actuale vă este din ce în ce mai greu să nu osteniţi în facerea binelui. Dar suntem convinşi că Domnul, al cărui putere în slăbiciune este făcută desăvârşită, iar şi iar ne întăreşte pe toţi. De aceea trebuie să aducem mulţumiri lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos. De aceea, prea iubiţii noştrii fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că nici osteneala voastră, nici cea noastră în Domnul nu este zadarnică. Deoarece ca membrii Bisericii Reformate şi a Bisericii Creştine universale suntem membrii corpului viu şi indivizibil al lui Hristos, suntem în acelaşi timp chiar nevoiţi să recurgem unul la celălalt atât în bucurii, cât şi în amărăciuni, atât în bunăstare cât şi în suferinţe. Pe lângă rugăciunile noastre rostite pentru voi, în sfânta noastră interdependenţă promitem că vom urma îndemnul Învăţătorului nostru şi vom încuraja şi pe alţii să procedeze la fel:
Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii (Ioan 13,34–35).
Dat în Racoşu de Jos, în anul 2011 al întrupării Domnului, în Săptămâna Patimilor înaintea Paştelui, la data de 20 aprilie.
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése